în tranșeele inimii mele uneori un glonte mă nimerește
iubesc la timpul infinit pentru o clipă ori două
apoi întorc armele
pe-afară plouă
mă joc tiptil în karmele
acelor femei

le ling de pe limbă
ce e Cuvânt
în care Adevărul se plimbă

în talpă mi-am așezat mersul

recunosc
în mine port un mormânt de femeie frumoasă