Peste pleoapa închisă

Șoapte în labirinte
mă smulg din zidul zilelor
șerpuind în spațiul îngust dintre azi și mâine,
mă contopesc în umbră
fără perspectivă, fără dorință.

Monoton, seara mă dezbrac de cuvinte,
în șifonier, pe umerașe le așez
împreună cu rochiile ce atârnă obosite,
apoi mă îmbrac în tăceri,
parfumul lor îmi intră sub piele
ca o simfonie tristă,
somnul leneș cade peste pleoapa închisă
ca o jaluzea trasă,
peste ziua de azi, peste ziua de ieri.

(rodi vinau)