Când simt că se pregătește să aibă loc
un cutremur cu magnitudini extrem de ridicate
iar placa tectonică se rupe sub presiunea
necesității unei schimbări grave,
Mi-e indiferent dacă te regăsești în preajma
victimelor colaterale, algelor roșii
sau apelor clare.

Când plajele-s goale iar orizontul se-aruncă
Cu instinctul primar de javră flămândă
Se lasă un frig de-ți crapă carnea pe buze
Iar însăși definiția netedului se spurcă
La vederea unor cataclisme atat de odioase
rânjetul meu e mânjit de certitudine
Am trecut prin cutremur și pe bună dreptate
Îți spun:
Tristețea se măsoară în valuri.


De sânge, de lacrimi, de ape murdare,
De cruzimi puerile sau zile goale,
Cu nimbul ars și crinul uscat
Îngerul meu a plecat
căci s-a speriat de înec.

Tristețea vine în valuri…