agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Pașadine în vers alb (73)
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2014-11-26 | |
îmi întind brațul către mijlocul tău
ca într-o pădure aici blocurile sunt scunde până la genunchi cât oamenii să coboare ferestrele și să se prindă unii de alții aud noaptea un radio stricat care repetă la infinit o poveste cu o căruță un om singur care trebuia să ajungă la cineva ningea incredibil și caii lui erau obosiți dacă ațipea nu mai ajungea niciodată singurătatea noastră urcă pereții rareori apucă să înconjoare casele dimineața oamenii o taie de la rădăcină am mii de bușteni pitici pe care îmi pun capul să adorm și aștept furtuna există o obișnuință, cred eu, de a simți un gol în stomac în fața unei furtuni neobișnuit de frumoase furtuna, deși dezbină, e în stare să aducă părticele dintr-o casă la mile distanță o haină, o țiglă, o mănușă furtuna le aleargă și se proptesc în sânul zidurilor noastre le luăm și le punem la uscat și a doua zi le simțim în mâini rareori lucrurile mai păstrează ceva din oameni noi le așezăm pe sârmă în lipsa celorlalți o mănușă în locul unui catafalc sau unei fotografii îmi întind brațul către mijlocul tău mi-e frig, mă ninge și dacă ațipesc n-o să mai vii niciodată
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate