Sfântă ești natură...

Sfântă ești natură, în cartea vieții mele,
Ca o icoană veche, ca luna între stele.
Ca doina cusută pe ia țărănească,
Ca dragostea sfințită în casa părintească.
Ca bucuria vieții în suflet omenesc,
Ca razele de soare pe trupul pământesc.
Ca ploaia cea măruntă ce cade peste toate,
Ca holdele bogate și coapte peste noapte.
Ca armonia vieții pe strune de vioară.
Ca valsul primăverii pe coarde de chitară.
Ca dansul feciorelnic între ferestre mute,
Ca gândul înțelept cu fapte mult mai multe.
Ca părul cel mângâie cu dragoste zefirul.
Ca tinerețea în sân cu trandafirul.
Ca hărnicia zilei de toate aducătoare,
Ca înserarea nopții ce îmbie la visare.
Ca gerul iernii ce râde pe țurturii de gheață,
Ca soarele zâmbind în prag de dimineață.
Ca sfânta rugă în pragul adormirii,
Ca o recunoștință pe marea mulțumirii.
Sfântă ești natură, când fruntea mi-o mângâi,
Ai fost prima iubire, de mână să mă ții,
Atât cât voi trăi, atât cât voi trăi.
24-11-2014