Ceasul minții mele stă întotdeauna treaz
Și-și așteaptă oglindirea în mii de cioburi infernale
Cu seceră de plină necruțare ucide treptat în conștiință
Și suflet de păgână ființă îmi arată neîncetat


Groapă de tăcere trecute prin peri de suferință
Lăuntric angajament de a sta cu norii nopții
Îmi liniștește credința de afi cu totul altfel
Și necesitând clipe de extremă alcătuire ascunde teamă.


Clipă de groază despoaie treptat clipe de fericire
Bătălia susținută tragic pe catarg de depărtare adâncă
Sălășluiește în palat de demență frumusețe în extaz de priviri
Seacă gânduri de nevinovat conținut înălțând capul victorios.