Printre altele, lumea se iubește
ca să fie!...
În loc numai atât să facă
-nu ambițiile să-și zacă-
că de altfel n-ar fi vie...
restul, totul, putrezește!

Rămâne, înseamnă, valabil
numai sentiment
-și nu oricare, doar cel mai profund-
unicu-n fond, ce ne asigură rotund,
incipient
și, mai ușor realizabil!

Neînțeles însă, iubirea
nu ar avea, adesea, vreun control
și atunci cum știe
cât să fie, sau nu fie...
poate de aceea își inversează rol...
și astăzi și-a uitat menirea?!

Oricum nu risc, o practic chiar de mă întrec... mă-ntrec cu firea.
17.11.2013