Ici, pe povârnișul moale,
Vara-nfofolită-n țoale,
Cu basma, vestă și ghete,
Strânge flori de câmp, buchete,
Să le aibă amintire...
Toamna îi cam dă de știre
Că sosește în curând,
Scurtând zilele pe rând,
Înmuind cărările,
Alungând cântările,
Cu suflarea-i schimnică,
Udă și potrivnică.

Ieri a plâns într-o hârtoapă,
Plină cu nămol și apă,
Că plouase, și plouase,
Și câmpul îl îmbibase...
Și a dârdâit, pe bune,
Repetând o rugăciune:
"Doamne, trei raze să-mi dai!
Nu căldură ca în Rai,
Nu-ți cer tril de păsăruci,
Doar straiul să mi-l usuci,
Că mă trec fioruri reci,
Tu m-aduci, Tu mă petreci..."

Vâja, vâja, vine vântul,
Sărutând pomii, pământul,
Și zvântă în alergare,
Miriști, dealuri, văi...agale,
Și a verii ude poale.
Ciulinii în zbor trecând,
Lobodele fremătând,
Știrița și spinii goi;
Plâng că-n vers de pițigoi,
Răzbate o jale, dor,
Dup-a câmpului covor.

Vara privind îndărăt:
"M-aș întoarce, nu mai pot..."

Și a plâns de a lăsat
Tot pămânu-nlăcrimat!