În fața nimănui nicicând n- am îngenunchiat,
Chiar de- nălțate capuri de spezi erau tăiate.
Semeț în ochi privit- i- am pe dușmani ne- nfricat,
Pe când a noastre inimi strigau: „Vrem libertate!”

Și- n vene dârz ardea a neamului iubire
Ce- n crâncene războaie ne era călăuzitoare.
Din Patrie făcut- am altar al nemuririi
Și- n ceasuri de cădere chemam la răzbunare.

Din cupa nedreptății băut- am nu odată-
Ursita ne menise o soartă prea amară.
Și ura unui neam de veacuri așteptată
Făcuse un nou soare pe cer ca să răsară.

Lumina lui lucea întreaga Românie
Și smuls- am noi pironul pe cruce ce- o bătuse.
Schimbat- am săpi pe arme și calmul pe furie,
Din voci ce se- nălțau un bucium noi făcusem.

În noi creștea curajul și durerea cruntă,
Cea preschimbată- n lacrimi, acum era furtună.
Amarul unui neam în luptă orice înfruntă,
Iar umilința oarbă victorii acum adună.

Speriați fugeau dușmanii de furia cumplită-
Nu dăm noi libertatea pe- un trai de servitor!
Pe câmpul biruinței din ziua fericită
Se- nalță dârz și mândru al nostru tricolor.