agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 511 .



Ultima zi în Pompei
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [elenaratoi ]

2016-10-21  |     | 



Un soare roșu răsărise pe cerul cenușiu,
Cu-o sete aprigă de sânge cuprinse tot ce-i viu.
Blestem ce zeii îl rostiră nimic nu-l prevestea-
Era o zi obișnuită senin ce se-ncepea.

Veni clipa ce făcu poporul să-și decidă soarta:
Să cadă-n beznă pe vecie, spre rai să-nchidă poarta.
Au crezut că-s demiurgi, mai puri ca orice lumină.
Spre cer un strigăt se-nălță că „Soarta ni se-nchină!”

Dar prea devreme s-au dezis de ființa lor umană,
Căci Hefes în taverna sa simțea o complită rană.
Cum e să fii prea diferit și lor să nu le-asemeni?-
Cel mai frumos e dintre oameni și cel mai urât din semeni.

Și durerea sa de-o viață umpluse tot vulcanul,
Putea distruge omeniri- era și ctitor, și tiranul.
Para furiei cumplite încinse tot văzduhul.
Era un coșmar ce lua viața, moment ce tăia duhul.

Când a fost să vadă fumul cumplit ce se-nălța
Poporu-a recunoscut cu groază nimicnicia sa.
Iar limbi de foc se revărsau să-nghită tot ce-i viu.
Iertare zeilor să ceară acum era târziu.

Lava ca un șarpe înghițea drumuri și castele.
Blesteme, strigăte și plâns se ridicau spre stele.
Toți îngroziți încercau să fugă, dar focul i-a pierdut
Și rând pe rând întreg orașul sub pară a căzut.

A doua zi doar scrumul negru mai fumega încet
Și vântu-n joc s-a prins cu el cântând un sec duet.
Tăcerea de mormânt lăsată ajunse chiar la zei,
Iar cerul trist a plâns căderea mărețului Pompei.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!