Spiritul meu te roagă aspru
Să duci rechinii la culcare,
Apoi, vei transforma masa în astru
Și vei da lunei de mâncare.
În zi de luni nu am pretenții,
Nu vreau să-mi spui unde sau cine.
Doar faptele rămân intenții
Pe-un balansoar cu rău și bine.
Ceața se scuză și se oprește
Geamul din noi nu s-a deschis
În ultima clipă cine plătește?
Există cazan sau e doar un vis?
Secunde nebune ne fură încet
Iar sacul meu e demult pregătit.
Un cântec de leagăn și un falset
Donează un suflet de nu te-ai trezit!
O carte închisă e fantezie
Și pielea ta va fi un pian
O bancă, vomiți, regret, e magie!
Doar tu aveai pentru viață un plan!
Genericul meu e plin de greșeli,
Cuvinte rupe din realitate.
Destinul tău, poți să ți-l speli,
Tu ești statuie, eu... doar o noapte.
Ne distrăm teribil când nu ne vedem
Distrugem planuri foarte mărețe.
Tu cauți o rochie, eu mănânc gem
Cuvintele tale vor să înghețe...
Vom plânge pe-ascuns, cu lacrimi fardate,
Toți oamenii vor crede că am zâmbit.
Pereții soldați, eu vreau, nu se poate!
Secretul e altul, am adormit.
Perele tari, îl așteaptă pe Adam
Cu coastele rupte de atăta plimbare.
Ești portofelul meu cu tot ce am
Lumină, eșec, ce simți tu oare?