agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 626 .



Mai lasă-mă o clipă
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [BI.Steluta ]

2017-01-11  |     | 



M-am trezit din somnul vieții, înconjurată-n ireal
De o umbră diafană, dar, cu mult venin în ea,
Mă soma să-i stau în brațe-i și, mă-nconjura, subtil,
Cu a ei răceală-de gheață și cu-un șuier nesfârșit.
Mă obligă, prin învăluire să îi joc cum mi-a cântat
Să o las să mă cuprindă prin a mea cădere-n van,
Ca o plasă de păianjen să se-aștene-mi suflet zid
Și să-mi scrie, în mișcarea-i, muribunda artă-n zi…
Să îmi ia suflarea, gândul și trăirea din final
Să mă lase transformată ca o gheață într-un furnal
Să îmi odihnească zbucium printr-o nesfârșită lene
Și să-mi cânte-ncet prohodul cu a ei voce eternă.


Nu sunt pregătită, acuma, să-i suport în spate pasul
Sau să-i simt în trupu-mi unda de răceală prinsă-n lanțuri,
Nu doresc să-i stau în cale și, mă zbat să-i plec din mers
Și să-o las învolburată sa mă depășească-ncet.
Stau cuminte, în clipa vieții, înmărmurită-n răsuflare
Ca sa mă confunde-n mersu-i cu o neînsemnată parte,
Să mă ocolească-n unda-i de putoare și urăt
Și să-mi lase eternitatea undeva, la loc știut.
M-am trezit din somnul vieții și am ripostat cu sârg
Cu o mie de valențe înnodate-n suflet scut,
Am țipat la ea.. urâta!, sa-nțeleagă că-i vorbesc
Și mă zbat, cu intrigare să o fac sa plece..încet.

Mai lasă-mă o clipă …

Să mai privesc, prin gându-mi, a soarelui ivire
În răsăritul falnic, din mii de zile pline,
Să-mi plimb, cu stimă pașii, prin a naturii holdă
O necuprinsă odă din verde-i, splendid tolbă,
Să-mi mai întind, în pace, a trupului zvâcniri
În apa vieții rouă, ca-ntru-un pahar cu vin,
Să stau, în amintire, ca falnic om cu har
Un chip ca o idilă de unic spic pe ram,
Să stau, să îmi anin din gânduri și trăiri
A vieții scară smulsă, urcată fir cu fir,
Să-mi recompun a hărții – eternitate -n vis,
Si, sa mă lepăd, vie, de-a morții asfințit!


.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!