Studiai apusurile din deșert
Și mi le trimiteai apoi pachet -
Parca livrai speranță
Unui mort abia ingropat
Eu îți scriam fără rimă
Aș fi preferat să-mi cerni nisipul
Nu prin clepsidra nemiloasă
Ci în palmele triste,
Goale de tine și diacritice
Mă pierdeai în texte
Fără semne de punctuație
Căci nu te mai auzeam în vis,
Ci doar alizeul zgribulindu-mi
Neuroni și lacrimi dulci.
În miez de noapte corectam
Cu cerneală roșie, fără milă
Toate sincopele clipelor trecute
Mă trezeam desenându-ți ochii
Nu mai aveam loc să respir
De toate acele cutii
Și tu mă priveai de pe birou
Adormind în brațele tale
În care mă cuprindeai cu calm
Din toate lumile în care rătăceam
Căutându-mă și pierzându-ne...
Niciun răsărit nu e mai frumos
Decât al unei noi vieți
Pe o coală albă
Cu rama de temeri
Și peniță dublă - două mâini
Plus un suflet.