Copilărie,
27 ianuarie 1982, Cluj-Napoca

CORNEILLEDO·DIMANCHE 26 MARS 2017

De ce tu ai fugit copilărie
spre țărmuri neumblate ?
Eu, eu vreau din nou ca să
te-ajung, dar nu se mai poate.

Când mâna mi-o întind
spre tine, tu fugi din nou
tot mai departe. Și eu, eu
rămân de mă afund în realitate.

Unde ești copilărie, unde ai plecat ?
Lăsându-mă în urma ta,
lăsându-mă atâta de pustie
precum e marea după furtuni uitate.

Tu ai trecut ca o furtună
pe-o mare înspumată,
ce dornică ar fi; o dată, o dată
să te mai vadă.

Și jocuri multe am avut
și lacrimi deșarte.
Unde, unde sunt ele acum ?
Unde, unde le-ai dus pe toate ?

Le-ai dus în amintiri uitate,
ce le purtăm mereu cu noi
fără a ști că poate
suntem de fapt copii și noi.

dedicat verișoarei mele Steluța