În cămașa subțirică,
Un puiuc de rândunică,
S-a ivit din cuib de lut,
Zidit de anul trecut.

Cască ciocul, ciripește,
Apoi altul se ivește,
Firav, însă flămângios,
Săltăreț, gălăgios.

Jos, rățoiu-n legănare,
Cu un ochi strâns de la soare,
Bocește ca babele,
Că-s murdare labele.

S-a înămolit în baltă,
Panicat în zvâc își saltă
Aripile cu elan,
Și s-a dus înspre un lan.

Fâș! Fâș! Fâș! vântul adie,
Scuturând macii în glie,
Agitând spice verzui,
Și al prepeliței pui.

Țipă puiul, mama vine
Grijulie. Apoi cine
Își aude puiul mic,
Și nu face chiar nimic?

Și prin toată hărmălaia,
A țâșnit Azor, potaia,
Iscând și mai mult alai,
Prin mohor, pelin și scai.

Sar gângănii mărunțele.
Un muscoi cu pătrățele,
A fugit și zăpăcit
În verdeață s-a-ncâlcit.

Fluturii de pe câmpie,
Colorați, cu gingășie,
Au zburat și cam peltici,
Mi-au narat ce-am scris aici.