Am bătut și eu la poarta veșnicilor condamnați
Mi-a deschis fricoasă-o hartă, de o viață necitită,
I-au trecut în taină pragul ochii mei ne-botezați
Și-am aflat atunci de tine unde ești îndrăgostită.

Și-am pus șaua pe Argint, dăruit de Luna plină,
Patru stele nevăzute am furat să-i fac potcoave,
Bea vulcani întregi de lavă se hrănește cu lumină
Și ne îndreptăm spre tine gândurile mele sclave.

Te-am găsit pe-un lac de stâncă, într-o sălcie închisă,
La picioare ai cusute lanțuri vechi din humă arsă,
Eu te smulg din rădăcină, culegându-te descrisă
Într-o ramă de icoană numai înspre mine-ntoarsă.

Și te prind în patru ace sus pe boltă, rugăciune
Într-o noapte fără lege seducându-ți Karma ta,
Și cu buzele-nsetate fără-un pic de-nțelepciune,
Ne-ntrebăm cu palma-ntinsa ce izvor vom adopta.

Eu îți bat în cuie noaptea, printre patru felinare,
Tu reciți o poezie scrisă-n cartea ce-mi lipsește,
De pe buze-ți zbor cuvinte ca semințe pe-ogoare
Când din noi, fără să știe, prinde viață o poveste.