Într-o zi dintr-un mijloc de iulie, într-un an fără importanță


Astăzi este una dintre acele zile
în care tu ai fi putut să fii
cea mai importantă…,
bătrâna noastră problemă.
și, dacă ai fi fost lângă mine,
mi te-ai fi deschis ca o scoică însingurată,
care se adapă într-o mare sigură,
desăvârșită, stăpână.


împrejurul tău numai eu aș fi fost,
cum împrejurul unei inimi
este doar Dumnezeu atunci când El e bucuros.


mâinile tale ar fi prins sufletul meu de căpăstru
și ne-am fi plimbat prin toată livada.
el ți-ar fi ales cu gura florile cele mai joase
și le-ar fi aruncat peste coamă,
pentru cele mai înalte, vei fi avut și tu ochi…
în această livadă, sufletul meu ar fi fost
un cal fără dor…
pe traictorie, apoi, te-aș fi repus răpusă.
nu ca acum, rămas să te văd mergând pe urmele adânci ale morții,
să mă uit cum ele îți îmbracă piciorul desculț,
nemailăsându-l să simtă direcția luminii, nici floarea,
nici iarba și nici împrejurarea.