Cu zid înalt îmi ocrotesc ținutul,
Să nu pătrundă șoimul la-ntâmplare,
Þinând în plisc nevolnice odoare
Din lumi scrutând adânc necunoscutul.

În cuibul meu, cel ocrotit, răsare
Tulpina tihnei unduind avutul
Poverilor purtate-n azimutul
Unei plăceri scăpate din strânsoare.

Se năpustesc vifornițe cu ură
Să smulgă trunchiul fraged din pământ,
Dar frunza lui înrourată-ndură

Turbate vâlve-n răzvrătit descânt.
Iubindu-mă, se naște-n scobitură
Un mugure firav ce-și ia avânt.


5 ianuarie 2006