ea este un spectacol
o sală de film întunecată în care bâjbâi după un
scaun
de fiecare dată nimeresc lângă cuțitul
aruncat de cel mai iubit dintre spectatori
voi muri în 3 zile, mă voi așeza strâmb în coșciug
straniu, numele ei se întinde ca o boală de piele
ca în filmul acela în care ea se aruncă asupra lui ca într-o redută
nici departe, nici aproape, undeva între inimi
încerc să-mi identific pulsul întrebând-o pe mama dacă
toți oamenii se pot apropia atât de mult de mine
încât să mă audă strigând-o în pustiul patului
povestea despre ea continuă cu un
seppuku promis acum 3 săptămâni și jumătate
pe marginea prăpastiei deschisă în vene
am să o iubesc doar pe ea până în ultima clipă
dispus oricând să urc pe crucea goală din dreapta
ultima care a mai rămas pe planeta asta