agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 7119 .



Adina Huiban din Vaslui și de la Oul Tv, prin Universitatea Media
proză [ ]
din volumul "Contemporan cu Dumnezeu", Editura Muzeul Literaturii Romane, Bucuresti, 2005

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Marius Marian Solea ]

2005-07-22  |     | 



Adina Huiban din Vaslui și de la Oul Tv,
prin Universitatea Media


Toamna asta, am ajuns în Vaslui și am stat acolo vreo cinci zile,
într-o conjunctură culturală, delegație, tot dichisul...
într-una dintre seri, pare-mi-se că în a doua,
pe când ne pregăteam cu toții să plecăm la masă, în respectiva cameră de protocol a intrat un tânăr, să tot fi avut până în 20-21
de ani: “bună seara! vă rog să mă scuzați pentru deranj!”
mi-a făcut apoi un semn, în sensul că ar dori să îmi spună ceva.
necunoscându-l, m-am ridicat și am ieșit,
pentru a putea vorbi cu el, să văd ce și cum. puțin emoționat,
mi-a spus că a auzit, nu de mult, pe undeva că intenționez să scriu un roman care să se intituleze “Adina Huiban, japița din Vaslui”, roman cu tentă biofizică, cu aparat critic, cu tot, în care să vorbesc despre lume, de la senzații și păreri, până la dureri,
din punctul de vedere al unei femei-personaj. din capul locului, ediție definitivă, prin care se va institui începutul curentului literar Realismul consumabil. am zâmbit și i-am răspuns direct că așa și este, deja scrisesem vreo 40 de pagini de explicare a subiectului și chiar a unor întâmplări ce vor să vină, pentru verificarea cărora lăsasem surse precise, mărturii, înregistrări, inclusiv cu subiectul, unor amici. să se poată cunoaște oricând ce a fost în urmă,
dar și ce va fi de acum înainte cu acest subiect. ba chiar mi-am amintit și locurile unde afirmasem câte ceva. și mai aveam scrise, în acel moment, alte vreo 60 de pagini, perioada copilăriei și a începutului de adolescență. eu am insistat să-mi spună cine îi zisese, dar nu a vrut în nici un fel să mărturisească. apoi, și-a cerut scuze pentru că m-a scos din sala de protocol, întinzându-mi
un plic, complet alb, deschis. și, din nou, mi-a vorbit,
destul de sigur pe sine:

“Vă rog să publicați doar în Vaslui scrisoarea pe care o veți găsi acolo. și poate o veți tipări inclusiv într-o carte de versuri,
măcar fragmente din ea. nu știu dacă veți fi de acord cu asta,
eu am să aștept și am să aflu dacă o să faceți așa cum v-am rugat...
dacă văd că nu mișcați nimic, tot o voi da eu spre publicare,
aici, în Vaslui, sau în altă parte. cel mult, o voi trimite unei reviste
ieșene, la București nu vreau să ajungă, nu-și are nici un rost, deocamdată.” văzându-l atât de precis și deloc ezitant, m-am bucurat să găsesc astfel de firi. am mai schimbat o vorbă, două, de circumstanță, și, înțelegând că nu va răspunde curiozităților mele,
ne-am despărțit cu un salut neutru. am pus plicul într-un buzunar
și nu l-am deschis decât târziu, acasă, la hotel.
n-am spus nimănui această întâmplare, cu o singură excepție.
din scrisoare, am aflat că ar exista, într-adevăr, în Vaslui,
cineva cu numele Adina Huiban. adică se numește întocmai
ca personajul meu...
acum, eu nu știu dacă, la rândul ei, tot japiță. cert este doar
faptul că acest cuvânt nu are formă pentru masculin.
însă coincidența nu merge până la vlăguire, personajul real,
din Vaslui, nu se numește chiar Adina Huiban, ci Adina Andrea
(nu Andreea, ci Andrea, acel obiect casnic, găsit invariabil
în recuzita oricărei gospodine cu prejudecăți).
oricum, întâmplarea, nefiind chiar comună, m-a impresionat
atât de mult, încât m-am dus s-o verific și la Primărie, deși acolo
erau foarte ocupați...
mai jos, voi reproduce întocmai această scrisoare,
căreia nu îi găsesc întru totul sensul, dar semnalizez astfel
puterea de impresionare a unei întâmplări, cât și o delimitare,pentru ca nu cumva să fie făcute mai târziu interpretări
și suprapuneri. nu am găsit că trebuie să mai operez nici măcar la punctuație, deficitară în unele locuri.
nu am intervenit nici în ceea ce înseamnă ambiguitatea
unor formulări, preferând să cred că aceasta ar fi fost dorită.
de pildă, cel puțin în ceea ce privește reglarea microfonului,
autorul s-ar fi putut referi, într-o exprimare rudimentară,
la poziționarea cât mai potrivită a acestuia, sau este posibil ca respectiva referință să aibă în vedere funcționalitatea sa,
caz în care trimiterea este strict lipită de un alt domeniu,
al electrotehnicii sau al electronicii, după caz...
repet, nu mi-am dorit să intru în text, nici gestul nu ar fi avut vreo miză. pe de altă parte, nici mie nu-mi făcea plăcere acest lucru atunci când aveam respectiva tinerețe. singurul motiv pentru care s-ar fi meritat, ar fi fost efectul literar, totuși neesențial în această conjunctură.
în schimb, îmi pot asuma publicarea scrisorii într-un volum de versuri, măcar pentru existența acestor explicații introductive.
și vor fi lăsate suficiente pentru a se ști că eu am dat curs, ideatic și doar într-o incipiență, la ceea ce altcineva a hotărât.
dincolo de limita de la care aș putea primi reproșuri,
prin argumente de natură etică, formulate cu destulă ingenuitate
și candoare, atunci când nu știi care-i treaba...
nu doresc ca personajul viitorului meu roman să fie identificat,
abuziv, dintr-o întâmplare, cu o realitate din năvalnicul oraș
moldav, în ceea ce privește dominoul unor emoții poetice,
ci doar e un răspuns firesc și anunțat. în același timp, o învățătură
destinată persoanelor în arhitectura cărora se află anumite disponibilități autotrofe pentru a locui lumea
și care cred că orizontul acestei lumi are vreo legătură
cu alunecarea mămăligii moi pe făcăleț ori mestecău,
în funcție de zona lingvistică la care te raportezi.
nici în pat nu poți să dai prea mult timp explicații,
pentru că mucegăiește salteaua și rămâi înveșmântat
în tot felul de ciuperci.


“Domnișoară Adina A. Huiban,
Numele meu nu are nici o importanță pentru dumneavoastră,
cu atât mai puțin dacă m-ați fi cunoscut și v-ar fi rămas scris
pe undeva. Am auzit de la școală de existența pe care o duceți, avem un cenaclu în care aflăm despre toți cei de dinaintea
noastră. Prin această scrisoare, doresc să vă atrag atenția pentru a realiza situația în care vă aflați. De multe ori, oamenii înțeleg ceva care ține de ei, numai laolaltă cu alții, niciodată când se păstrează discreția, secretul, niciodată în confortul acestor două stări. În singurătate, nu te poți cunoaște pe sine. Singurătatea te ascunde chiar de tine însuți, cel puțin atunci când aceasta
nu este dedicată cuiva. Nu vă provoc filosofic, e purul adevăr. Consider necesar acest gest al meu. Altfel, nu aș fi putut să ajung în preajma dumneavoastră reală, poate chiar ați fi avut curajul
să-mi reproșați vreodată că nu v-am cunoscut.
Câtva timp în urmă, am rămas cu totul siderat, văzându-vă
într-o seară prezentând Știriile... nopții la singura televiziune de boschetari aurolaci din Europa întreagă, poate că și din lume...
Chiar până aici să fi ajuns, la posibilitățile despre care se vorbea în tot orașul că le-ați fi avut?! Ați ajuns vedeta OuTV, de noapte. Nici programul nu vă jenează, în redundanța sa, nici infracționalitatea nu vă înspăimântă. Și când mă gândesc doar la cât de grijulie erați cu ceea ce trebuia să se știe despre
dumneavoastră... Cât săpun credeți că veți putea acum să cumpărați fără să se afle? Cum credeți că veți putea acoperi, cu
sonor și imagine, sunetul dușului de după? Știu mulți care au intrat acolo și au ieșit cu bube, mai toți infractorii, înainte de a fi arestați, cumpără de la Ou Tv caracter prin emisie.
La început, ați căutat devenirea prin festivale de literatură... Văzând că nu sunt tocmai prielnice momentul și mediul, ați dorit televiziunea, pe care să o abordați cu metoda de bază. Cât despre
cum intrați în direct..., se vede că nu este mare distanța de la biroul unde se fac programările și pînă la studio, adică nu terminați de mestecat informația și ajungeți cu gura plină înaintea publicului cu diverse disfuncții. Dar asta rămâne pe altădată, să revenim la ideea principală: cu totul întâmplător, am o cunoștință în departamentul tehnic al acelei tarabe. Știți ce se vorbește despre dumneavoastră în post, deși ați fost destul de grijulie, și pe acolo, cu vigilența subalternilor gângavului, la întrebarea de ce ați fost băgată din prima în emisie? Cică știți foarte bine să aranjați microfonul! Pe cuvânt, asta nu este o laudă, în cazul în care se înțelege corect exprimarea, doar știți bine cât sunteți de atehnică. Față de stagiul de la PRO TV, luna de la REALITATEA, și telefoanele pe la TVR, domnului director și altor directori de program, posibil să mai fi învățat câte ceva, plus interviurile scurte de la Antena, TVRM și B1. Și domnul Florin Călinescu, la ora 1 noaptea, așteptat fiind la portiera mașinii, pe sub Podul Grant, s-a ales cu o carte și cu o prezentare a disponibilităților, când se desfășura la Tele 7 concursul cu telefonul. Chiar și vajnicul Aristidel Buhuhoiu v-a examinat pentru cenaclul său de televiziune, numit academie, fără folos profesional. Și el ar fi putut găsi o rezolvare, de vreme ce a fost în stare să-și vopsească
nevinovata chelie, pentru a convinge românii că, dacă își vor da cu o soluție anume, le va crește din nou părul. Nici chiar la
Dakino, surprinzător, nu ați reușit ceea ce v-ați propus, deși contextul era, până la dumneavoastră, destul de norocos.
Un singur lucru noi toți nu înțelegem: cum de mai sunteți studentă cu taxă la UNIVERSITATEA MEDIA, fiind, în același timp, și la OuTV? O inechitate prea mare! Acceptă conducerea PRO TV să ia bani de acolo și să pregătească studente producând în evaziune fiscală? Sau poate, mai nou, ați fi făcut rost de o bursă... (Asta, dacă ați trecut restanța cu proful de informatică.) Ce mai aveți de învățat de la UNIVERSITATEA MEDIA, sau vreți să vă răzbunați pe Sârbu că nu v-a remarcat la întâlnirea cu studentele? Deși l-ați abordat potrivit. La adevăratele știrițe ați devenit, în sfârșit, adevărată. Am mai aflat între timp și alte detalii, dintre care am să vă amintesc acum numai ceea ce se știe pe aici, în Vaslui. Se cunoaște că ați fost în pragul unei căsătorii cu băiatul cel mare al vestitului arbitru de fotbal de la noi, din oraș, în prezent, om de afaceri și observator UEFA, excelent situat în top Capital. Totul până când băiatul, artist fiind, a aflat cu greu despre mai multele dumneavoastră întâlniri-relații, cât se poate de secretizate, și n-a mai rezistat atitudinii domniei voastre de independență... Nici gesturilor foarte dese de a vă retrage mereu cu telefonul la ureche, plecând în alte camere și vorbind șoptit, pentru a vă aranja destinul mobil. Am înțeles că vocația devenirii nu vă slăbea nici măcar atunci și la mai toți care v-ar fi putut acorda niște timp vă duceați cu cărțile în care-au investit bătrânii. Iar când acestea toate începeau a se bănui, din diverse pricini, degrabă erau motivate moral și social în perspectiva carierei, pe care încercați a o construi cu mâinile suflecate. Tot de la cunoștința mea am
aflat că domnul Diaconescu, direct imbecilitate, are o relație, aparent serioasă, de vreo zece ani, cu multe scăpări, atunci când
ajung unele ca dumneavoastră prin redacție, cerând să facă și ele niște emisii. Poate am să revin altădată cu niște nume, cu niște detalii, dar și cu stilul de a se găinări cu banii, contravaluarea unor emisiuni, absolut fascinant, încă de pe vremea când era la Tele abc, și de ce l-au dat afară de acolo, declarații ale unor invitați, ale unor colegi și ale patronilor, în ce a constat contractul de televiziune pe care îl avea acest mărunt circaș, care se îmbracă și se asortează ca un clovn, semn că subconștientul lucrează. Oricum, culoarea acestui burtă verde, speranțele, criteriul, rigoarea și pregătirea sunt ale unui gunoier autodidact.
Și datorită faptului că libertatea românească a cultivat orice și pentru că posibilitatea de a găsi bacnote în pubele era relativ mică, a optat pentru gunoiul din televiziune, sau, mă rog, pentru gunoiul televizat, inventând în premieră metafizica unei taxe de salubrizare inversate. Și, astfel, a luat ființă televiziunea-toaletă. Ba, mai mult, acum există și o altă fecvență, menită să hrănească
celebrii gândaci ai cartofului, DTT v. Aș putea să vă spun mai multe, cu tot ce reprezintă acel loc, closetul plin de muște al mass-media din România, dar m-aș declasa puțin, inclusiv ca stil și preocupări, chiar îmi pasă de asta...
Acolo e bine să fiți, chiar potrivit cu felul dumneavoastră de a fi, cu reprezentările și caracterul, altfel nu ați fi putut intra în colectoarea care stă să se prăbușească, fără să luați antivomitive.
Pe de altă parte, potrivelile există și din alt punct de vedere: mediul de viață și modul de utilizare determină aparatul bucal și astfel acesta s-a diferențiat întocmai ca la albină, dar fiecăruia din considerente diferite.
Cu excepția handicapurilor definitive, locul
este aparență și pelerinaj a tot felul de îndrăciți alternativi, vrăjitori și borfași.
Focul din prezentare, pe lângă conotația sa ritualică, îi reprezintă corect.
Înțelege toată lumea că interzisul vă ține noaptea acolo ca să nu adoarmă în emisie, dumnealui fiind singurul, dintre cei cu emisiuni, care, indiferent de subiect, nu știe despre ce se discută.
Suntem dezamăgiți, domnișoară, și noi, și alții,
că ne-ați făcut și ne veți face orașul nostru de râs, micul nostru târg, onorabil în specificul lui, în care ați fi putut să reprezentați ceva, până nu de mult. Ce vă lipsea aici? Nu spuneați dumneavoastră că v-ar plăcea să aveți hoteul cel mare, din centrul Vasluiului, nu făceați deja planuri de amenajare a lui, fixându-i chiar destinații pe diverse aripi, lăudându-vă în două-trei locuri că știți pe de ros toate camerele, de la calorifere și chiuvete și până la pervaze? Nici discreția de până acum nu v-a fost de ajuns? Sau ați văzut că nu aduce roade? Vă îngreuna atât de mult preocuparea pentru secretul propriei imagini și nu puteați să mai rezistați, trebuind să dați totul pe față? Nu știți cum v-a plimbat domnul arbitru cu mașina, chiar pe la părinții săi, v-a dus și acasă, atunci când v-a povestit soția despre viață, iar dumnealui tot încerca să vă convingă că a fi manechin nu e un domeniu tocmai onorabil, dar dumneavoastră vă înscriseserăți deja, nu mai era tocmai un vis. Vă asigura că știe foarte bine aceste lucruri, fiind de multe ori printre organizatori, sponsori și chiar în jurii la concursurile de miss și că mecanica internă a unor astfel de artistice domenii nu este potrivită unui nume la care s-a muncit, în care s-a investit...
Să știți că acest om avea dreptate, nici nu e de condamnat că nu v-a înțeles. Cui i-ar fi convenit să afle UEFA că unul dintre băieți îi rămâne în ofsaid mereu?
Și, dacă trebuia să puneți totul la bătaie pentru devenire, de ce la OuTV?! O să ajungeți, cu adevărat, vedetă OuTV!
Vasluiul e trist, oamenii și timpul s-au oprit, o clipă, în loc.
Și dacă ați ști cât am crezut noi, de când eram copii, în șansele dumneavoastră de a face câte ceva în literatură și chiar în
televiziune. Numai câți oameni în vârstă, cu gingășiile și speranțele acestora, accentuat melancolice, v-au sprijinit până acum... Fiecare, cum și cu ce a putut. Aveți idee cât s-au întristat, văzându-și acum eforturile deturnate?! Cel puțin față de ei trebuia să aveți respect, măcar pentru gesturile lor suferinde. Alăturarea și afișarea dumneavoastră în această conjunctură vulgară vor face ca într-adevăr să nici nu mai știți ce sunteți și ce pierdeți.
Cine vă va mai lua de la Ou TV? În afară de cazul în care veți rămâne acolo ori veți fi folosită și de acum înainte exact pentru ceea ce știți să lucrați. Oricum, în emisie, chiar până astăzi, ați rămas o poticnită, marcată fiind că asta se și vede, doar pentru că este aprinsă lumina. Poate că sperați să rămâneți în departamentul tehnic, pentru o perioadă de timp, în scopul relaxării, inclusiv cea proprie, și să apăreți brusc cu o emisiune pe înțelesul dumneavoastră despre viață. Ori, când veți îmbătrâni, un talk-show – Baba Sex-oloaga.
Se pare că, deocamdată, până vă familiarizați cu meseria, cu sacrificiile ei, băgați și muncă de secretariat... Vă propun să cereți să fiți făcută șefa biroului unde se programează maneliștii, cei pe care, spre disperarea telespectatorilor postului, îi tot întrerupeți cu știri formulate într-o gramatică fosforescentă. Păi credeți că de asta sunt ei descântați, cu armate de draci, ca să aibă succes? Și
care dintre telespectatorii OuTV are nevoie noaptea de acele știri? Nu aveți deloc simțul realității? Poate aveți șansa de a reuși să vă faceți remarcată în acele nopți de vrajă de la OuTV de către
Copilu’ Minune, Bursuc, Parizer, Salam, poate chiar și de către Sorinel și atunci nu vă mai trebuie alt prieten care să vă ajute o lungă perioadă de timp, numai că, trebuie să știți de pe acum, ei nu au vreme pentru negocieri, așa că trebuie din prima să abordați problema devenirii, fără alte figuri, povești cu traumele din copilărie, prezentări de situație complexă, responsabilizări etc. Să păreți că vreți din prima ceea ce sperați...
Pe de altă parte, ați contorizat cât a trebuit să insistați și să activați pentru a fi colegă de noapte și de emisie cu Balaura Andreșan? E foarte important acest aspect. Nu ați obținut cumva prea mult? Totuși, ea are personalitate, este chiar cinstită, își asumă, așa cum crede de cuviință, condiția de om, cu toată umezeala ei. Vă dați seama, referitor și proporțional cu asta, ce ar însemna pentru dumneavoastră, o astfel de poziție? Greutățile, pe care le aveți față de televiziunea reală, fac să se vadă, de la o poștă, că sunteți împinsă în cadru, cum împinge timpul bănuiala care stă să vină. Am alunecat brusc de la subiect, așa cum și dumneavoastră preferați în poezia care vă înconjoară...
Suntem câțiva camarazi, cei care sperăm într-o îndreptare, măcar înainte de 30 de ani..., îndatorați și atenți la toate reacțiile,
cărora li se cunosc și toate sursele, inclusiv localizarea exactă.
Permitem doar reacții proporționale, altfel vom blestema, chiar și după înserare, cu blesteme potrivite, care să bată până la al doilea și al treilea grad de rudenie, prin alianță sau altfel.
Așteptăm, cu înfrigurare, apți de a vă recepta corect, deși chiar de acum vreo trei ani au existat unele semne bicisnice, când numai ce ajunseserăți la București și ați vrut să pozați în Playboi-
România, fixând pentru asta câteva întâlniri cu domnul Boerescu. Vă tot duceați prin redacție cu un fotograf de vârsta a treia, care
vroia să vă dea garsoniera. Ați și semnat cu cineva, așa am auzit și cred, un contract de reprezentare și alte două din aceste acte în alb, care își pot așteapta cazul de forță majoră. Chiar și astăzi ați
păstrat numărul lui în memoria telefonului, dumneavoastră ați propus și ați hotărât totul, fiindu-vă analizate, pe rând, toate responsabilitățile. Așa că, încă de atunci, doreați să vă disponibilizați materia, dar nu v-au convenit doar cei 1000 de dolari pe care urma să-i primiți pe marfă, mai ales că departamentul tehnic, fotografi, butaforiști, specialiști în lumină, tot felul de egoiști, doreau mai multe probe înainte... Așa se întâmplă când nu ești recomandată... Direcției Marketing de la revistă i-ar fi convenit probabil să anunțe un pictorial cu o scriitoare, așa cum toți cei de aici speram să ajungeți. A rămas să mai negociați, dar, până la urmă, v-ați găsit un prieten... De cursă lungă... Cu Playboi-ul ați ratat doar pentru că nu v-ați grăbit, trebuia să procedați diferit. Este necesar să mai alternați formulele pentru a reuși în viață, deși metoda e bună, să nu rămâneți fixată pe grabă. Mai trageți și de timp cu unii oameni, e un sfat bun, deși vremea niciodată nu-i destulă pentru viață... Noi știm bine asta, încă de pe acum.


În Codăiești, Vaslui,
din pofta destinului
s-au născut, pe sărite,
adică în vremuri diferite
doar pentru ecran,
Ana Pauker și Adina Huiban.
Amândouă, femei de televiziune...


P. S. Dar asta de dinaintea dumneavoastră era fată deșteaptă.

"Marin Românu’, prima și a cincea semnătură”

.  | index








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!