| = Antiintunericul | GAP [27.Feb.03 11:40] |
| Uite am sa-ti spun ceva...Si ingerul zice ca el poate sta pe intuneric dar il vad cum tresare ori de cate ori ma duc catre coasta asta a mea inspre in afara sa sting lumina...Sau serile in care ma apropiu de tampla mea si scormonesc cu o lacrima - ii drept deja uzata - sa scot intunericul afara...Iar tresare si apoi ofteaza asa o data lung. Sting lumina in bucatarie, scot intunericul din tampla...El nu zice nimic numai il aud suspinand asa toata noaptea. Si atunci merg si-mi pun un pahar de ala interzis ("ma omule esti inconstient. Sti ca era sa mori de la un pahar de cola!" - de fapt era de la salvare ca: venise prea traziu, nu aveau calciu si au vrut sa-mi dea glucoza da nu mi-a gasit asistenta vena - nu-mi venise vremea!) de cola si stau cu el...Imi scot inima si-o pun pe masa si el isi sterge lacrimile cu varful aripii si zambeste...Are si lacrimi pe obraji si si zambeste...Asa e mai bine, imi spune si se cuibareste la mine in ghiocul inimii. Na, el doarme si eu stau si ma uit la inima mea cum arde cu flacari aramii pe toti peretii obrazuli meu obosit... Hai sa te tin in brate sa nu-ti mai fie niciodata teama de intuneric...Dar ai si tu dreptate: omul se naste cu trei frici - de intuneric, de zgomote puternice si de cadere...restul le dobandeste sau mai bine zis accepta sa le primmeasca ulterior...Auzi cum trosnesc lacrimile-n focul de inima? Dormi... | |
| = >GAP si amintirile comune | Gavroche [27.Feb.03 13:31] |
| Mai Ingerosule (a se intelege negerosule, caldurosule), mai bate o data din aripi, te implor, ca mi se face cald aici la tine-n inima, si-as adormi, si nu de intuneric ma tem eu, dar daca-adorm si uit sa ma trezesc... eu nu-nteleg intotdeauna ce vrei sa zici, poate n-am citit inca destule, dar cand vorbesti pe limba ingerilor imi trezesti si mie amintiri din alta viata... | |
| = Proamintirea... | GAP [27.Feb.03 13:59] |
| Hai sa ne amintim amandoi...Eu si ingerul ca tu inca dormi...Sti ca zambesti in somn? Se intampla numai cand oamenii vorbesc cu ingerii...Deci: coboram pe straduta aia de scurtatura de da direct in drumul catre cimitir - o sti sigur! e un pic in panta. cum vi de la casa de cultura a sindicatelor si mergi catre gara ca vine "foamea" ala de sase si un pic seara - si la ultima casa pe dreapta - no vezi ca o sti? - palpaia o lumina atat de calda ca m-am oprit sa poata trece ingerii aceia de lumina palpaicioasa...Imi venea sa ma intorc din drum catre casa. Am gustat cu ochii creierului caldura emanata prin geamul ala prafuit si acoperit aproape tot cu ziare...Mi se facuse asa un nonsens si de scoala si de fericire si de plecari si de examene si mai ales de sesiunea aia...La gara am descoperit ca-mi uitasem cursurile si am taiat-o rapid inapoi...tot pe jos si tot cu gentoiul ala mare in spate. pe acelasi drum. la geamul cu pricina plangea acum o lumanare. astepta pe cineva plecat departe...am ajuns la acasa mea de atunci si cand deschid usa il vad pe unul, ne stiam noi de altfel, in papucii mei de casa, cu halatul si cu nevasta mea. Norocul lui a fost ca eu vazusem deja lumina aia de chemat acasa din toate amprentele calugarului care mangaiase ceara lumanarii din care lumina se scurgea...Lui i-am zis: stai moschule nu fugi! Stai sa ne povestim. Apoi am intrebat-o pe ea: spune-mi tu il iubesti pe omul asta? Si ea a zis: nu. I-am urat taurului toate cele bune, am sarutat-o pe frunte si am plecat...Poate ca nu mai venea trenul dar...am ajuns la ferestra cu pricina...In spatele ziarelor se vedeau doi ochi mari, negrii si simteam parca caldura coborand pe trotuarele alea intunecate. A zambit si atunci, jur, as fi putut sa merg cu ea...Da pierdeam trenul, nu-i asa? | |