| = Iubind atomi cafenii de tacere | cătălina vieru [20.May.05 18:02] |
| O poezie buna, imi place "Văzând cum lumea se reinventează Într-o frunză, chiar într-un strop de rouă" si "Un dar primit și apreciat însă Ușor a fost dat ușor va fi și luat"-desi cred ca ar trebui sa renunti la acest 'si' de la 'va fi siluat'. Cred ca pastrezi o mai buna cadenta, muzicalitate, daca renunti la el. Limbajul poetic este ceva mai simplu decat in alte poezii de-ale tale, in care te aplecai mai mult catre un limbaj metaforic. Imi place ideea acestei conversatii cu un alt sine. Eu ma intreb, eu imi raspund ca frumusetea si viata sunt altfel in fiecare frunza. Intrebarile din incipitul primei si ultimei strofe, initial pline se speranta 'iubesti viata, nu-i asa?', apoi ultima, ca o concluzie retorica ' cum sa iubesti viata cand nimic nu-ti apartine?'-aici ai putea folosi topica normala, fiind usor fortata inversiunea ta. Incepand cu versul acesta, se simte o nuanta de negativism. INSA, in ultimele doua versuri, ai revelatia ca toate aceste intrebari care iti trec prin minte intr-o vesnicie sau secunda, sunt inutile. Caci ce conteaza cu adevarat este sa iubesti tacerea, nu sa intelegi Cuvantul. Daca asta ar fi posibil vreodata. toate cele bune, | |
| = Întotdeauna | valentin [20.May.05 21:02] |
| Mă uimești într-un mod plăcut. Mesajul poetic este mai simplu decât în alte dăți, pe care l-ai și înțeles. Însă simplu nu înseamnă că nu poate fi și frumos. Sursa de inspirație este un pic diferită, a avut la bază o discuție pe care am avut-o cu o persoană cu ceva timp în urmă (puțin plasticizată, desigur). O seară placută! | |