| = DA | cătălina vieru [29.Jun.05 17:59] |
| Ti-am citit poezia acum ceva timp, insa nu aveam atunci vremea necesara ca sa o disec. Eh, fie ca iti place sau nu, acum o am, asa ca, sa purcedem :) Incep prin a te felicita, imi place ce ti-a iesit aici: o apocalipsa personala pentru un creator? Din moment ce simteai ca tu ai fi plasmuit fiecare obiect si regula pamanteasca(si probabil ca nu numai), asta te ridica la rangul de Creator. O apocalipsa personala ar insemna un sfarsit al intregii lumi de fapt. 'Amintindu-mi că lumea am voit-o în oglindire'-mitul oglinzii presupune o iluzie a perfectiunii, a realitatii. 'Ca atunci când voi muri eu să moară totul'-un egoism specific unui zeu atotputernic. E lumea mea, mor eu, trebuie sa moara totul. Nu imi place acel: 'personal pt mine, ma flateaza.' Cred ca poti exprima ideea si ironia cu altfel de cuvinte, mai potrivite unui text literar. Imi place schimbarea atitudinii din ultima strofa. Multi suntem bravi cand suntem tineri si ni se pare ca lumea ne apartine si moartea e departe. Insa cand se apropie... 'Nu sunt pregătit nu voi fi vreodată…' Concluzia, text foarte bun. Place cum evoluezi literar. Bafta la examenele ce urmeaza! Cu drag, | |
| = Mult timp | valentin [30.Jun.05 22:46] |
| Ma bucur ca iti place, din pacate acum nu am timp sa schimb nimic. Sunt in febra examenelor si am cam multe pe cap, insa cand totul se va termina ma voi reintoarce si voi vedea. Ma bucur sa mai aud de tine. Numai bine, Valentin | |