= ghiocelul | Monica Mihaela Pop [26.Jan.06 10:43] |
Da! Am mai postat azi un comentariu aici dar se pare ca s-a pierdut. În fine, încerc iar. Spuneam că din acest poem parcă se desprinde povestea unui ghiocel. Cu "ochi largi de lumină", se naște prematur din pântecul iernii, un fir de viață. Cele bune! | |
= Monica | Ela Victoria Luca [26.Jan.06 10:48] |
Mulțumesc, niciun comentariu nu a intrat, pe niciun text, de ieri seară - orele 20.00 - și până acum câteva minute, din motive tehnice cred. Aici știu că a mai lăsat comentariu Andu Moldovan aseară și tu, puțin mai devreme. Este parcă povestea unei vieți timide încercând să răzbată din înghețuri. Ghiocel? Poate fi și el, da... Ela | |
= Stam zgribuliti in pantecul iernii | razvan rachieriu [26.Jan.06 12:22] |
În pântecul iernii stăm zgribuliți și facem din ochii înghețați igluri , ascultând râsul biruitor al iernii în dansul alb al fulgilor. Facem incizii în pântecul iernii pentru a scoate copiii iernii să crească în primăvară. | |
= Răzvan | Ela Victoria Luca [26.Jan.06 14:32] |
Iarna este și ea un anotimp năsăctor, copiii săi invizibili, copii săi de lumină, copii ce ating orizontul "nins". Mulțumesc pentru cum privești înspre primăvară. Ela | |
= * = iarnă | Ovidiu Oana [26.Jan.06 18:50] |
din ea* sub țol de fulgi s-adună agoniseli de grâu în brazde dar și credința că din hazne sporește rod de vreme bună | |
= Ovidiu | Ela Victoria Luca [26.Jan.06 20:39] |
Cred că atunci când primesc comentariu-versuri mă simt cel mai în largul meu, cu atât mai mult cu cât poetul îmi așterne o imagine ce rezonează atât cu textul, cât și cu autorul său: "agoniseli de grâu" și "rod de vreme bună". Frumos. Așa să ne fie... Mulțam. Ela | |
= nu pot aștepta în pântecul iernii | Enache Ionut Laurentiu [27.Jan.06 00:20] |
"copil invizibil pe orizontul nins " Las aceasta pictura sa spuna tot, cuvintele mele sunt inutile. Ionut. | |
= Ionuț | Ela Victoria Luca [27.Jan.06 00:26] |
Tu ai lăsat în alb valurile pământului, eu îți las aici o imagine cu marea (mea) înghețată, imagine (a unei realități) care a fost și la originea acestei poezii, ieri seară: niciodată marea nu a fost mai albă Mulțumesc pentru pictură, mi-e prea alb fără ea. Ela | |