Comentariile membrilor:

+ Leonard Ancuța,	Maria Mitea [11.Jun.24 12:38]
interesantă scriitură cu umor și rimă, ”iubirea-i blasfemie”, la o beție, ciudă sau neputință ... o putem numi in toate felurile:), se transmite starea (iubirea e ca luna ”incăpățânată să iasă la iveală” ) îmi place că te joci cu alt fel de a scrie ....
=  :) Interesant	Amanda Spulber [11.Jun.24 12:58]
Revin mai târziu cu un comentariu detaliat. Acum nu am timp. Apreciez și eu flexibilitatea în abordarea poeziei și chiar am spus că mi-aș dori să văd versuri cu rimă scrise de tine.
=  Maria	Leonard Ancuta [11.Jun.24 13:17]
ai surprins f bine esența poemului, chiar mă bucur că ai rezonat cu starea mea jucăușă. la bună revedere și citire!
=  Amanda	Leonard Ancuta [11.Jun.24 13:18]
aștept cu nerăbdare elaborararea comentariului, pînă atunci o zi minunată!
=  Nimic interesant...	Emilian Lican [11.Jun.24 13:41]
Poate la Moldova mai merge, dar în România fiecare bețivan este poet... :)
=  Emilian, se vede de la o poștă frustrarea	Leonard Ancuta [11.Jun.24 13:45]
dar oricum părerea ta nu contează, ești doar un rautacios nevinovat - a se cită că pe lîngă nepriceperea ta la poezie, mai e și puțină fudulie :)
=  Nevinovat sunt:	Emilian Lican [11.Jun.24 14:30]
Când te citesc și îmi place deoarece ești sincer... :)
=  apreciez	Stanica Ilie Viorel [11.Jun.24 14:37]
la această poezioară, starea de spirit bucurie să aflu că ai dispoziție pentru așa ceva, Leo spor!
=  Comentariu	Amanda Spulber [11.Jun.24 22:36]
Dacă luăm drept exemplu Poetul Gării de Nord înainte să treacă la modernism și să încalce regulile, observăm că aceste două versuri transmit mesajul păstrând ritmul: În odaia strâmtă, pe un pat diform, zac strivit în perne de un pumn enorm. Acum revenind la versurile tale, ritmul suferă destul de mult, se poate repara, zic eu, dar mai important e mesajul. E o tentă de elegie, dar și profundă încărcătură filosofică: e bine să iubești? Și dacă da, pe cine? Iar dacă nu, ce variantă ai? Iubirea e zadar și blasfemie, se afirmă. Remarc arhaismul e zadar, care sugerează că iubirea din totdeauna a fost inutilă. Apoi observ simbolistica și transferul care se realizează. Luna atât de iubită de poeți devine vinovată pentru neîmplinirile personajului. Acesta precum un Don Quijote modern se angajează într-o adevărată misiune de a salva lumea de acest geniu rău. Și totuși, printr-o răsturnare spectaculoasă de situație, munca lui se dovedește sisifică așa cum precizează autorul. Pentru că iubirea (nu-i așa?) triumfă întotdeauna. Finalul rămâne, deci, deschis și optimist, reafirmă încrederea nestrămutată a autorului în puterea dragostei. Iar luna? Luna continuă să strălucească indiferentă la aceste patimi lumești, așa cum îi stă bine oricărei vedete astrale. Pentru că după cum se spune în ultimul vers a fost vorba doar de o confuzie între ea și un bec murdar. Deci nici luna și nici iubirea nu au fost vreodată în pericol.
=  Amanda Super	Leonard Ancuta [11.Jun.24 23:53]
probabil cel mai pertinent comentariu pe text, si nu oricare, ci unul cu rimă, cale pe care nu am mai călcat de f multa vreme. da, stiu că nu sunt un specialist în metrică, de altfel nici nu-i dau mare atentie, în poezia de azi e mai importanta rima decît metrica, in fine, f bun comentariul tău și punctat cum trebuie. as fi curios daca sa incumeta cineva sa imi dea o varianta corecta politic, adica ritmic, dar numai așa de curiozitate, că nu cred că are să sune mai bine, sau cine știe.
=  :) comentariul meu a fost semi glumeț	Amanda Spulber [12.Jun.24 00:41]
Am încercat să fie în ton cu spiritul ludic din text. Bine, puteam să mai interpretez și că voia să ingereze luna/iubirea ca astfel să fie parte din el. Dar cred că exageram. Mă bucur că ai simțul umorului și nu ai orgolii. :) Uite variantă, dar parcă văd că zici că nu diferă. Mi s-a mai întâmplat de două ori. Dar hai, de amorul artei.:)) și să știi că nu rima mi se pare importantă, ci ritmul. Îmi doresc să pot să scriu vers alb. tocmai ce văzu luna căzută în pahar ---> tocmai văzuse luna căzută în pahar să se înece, că dragostea-i zadar---> și mai să se înece, că dragostea-i zadar o noapte fără lună, asta-mi trebuie mie nu lună, stele, iubirea-i blasfemie ---> nici lună și nici stele, iubirea-i blasfemie și dă pe gît pahar după pahar, nenorocito ---> și dă pe gît pahar după pahar: nenorocito! (aici doar punctuație) las că-ți arăt eu ție, sclifosito ---> las' că-ți arăt acum eu ție, sclifosito dar obosit de-atîta sisifeală ---> dar obosit după atâta sisifeală că luna se-ncăpățîna să iasă la iveală ---> că luna insista să iasă la iveală adormi buștean cu ochii spre tavan ---> el adormi buștean cu ochii spre tavan unde un bec murdar ardea tîrziu în van.
=  Amanda	Leonard Ancuta [12.Jun.24 02:12]
la primul vers, jur, așa scrisesem prima data, și mai sunt vreo doua unde ai intuit perfect, dar eu vreau autenticitate, personalitate, si tocmai d-aia le-am modificat, sa imi sune mie bine, că nu sunt un om al regulilor. altfel tu esti ultrasimpatica si cred ca ne putem și împrieteni.
=  Leonard, nu știu dacă mă vei mai considera ultrasimpatică	Amanda Spulber [12.Jun.24 17:17]
Dar voi spune ce gândesc. Numai cine stăpânește foarte bine regulile își permite să le încalce. Sunt tone de persoane care scriu versuri (cu rimă) șchioape, lipsite de melodie și uneori și de logică. Am văzut că afirmai într-un comentariu că, dacă poezia ar presupune și riscul să îți rănești degetele când greșești, nu s-ar mai băga oricine. (citat aproximativ, dar sunt sigură că asta era ideea) Așa și cu poezia clasică. Să o aduci în derizoriu și să spui că stă doar în rime, nici alea prea strălucite de multe ori, înseamnă să nu accepți fenomenul liric în totalitatea lui și să îi încurajezi pe cei care nu vor să muncească. Și pentru că am zis de autorii care cred că scriu poezie doar pentru că au găsit niște rime, voi spune și că am citit autori care chiar scriu poezie clasică. Pe unul dintre ei îl admir foarte mult, chiar face artă.
=  Și trebuie să adaug	Amanda Spulber [12.Jun.24 17:24]
Așa cum admir și multe dintre poeziile tale. Plus felul tău de a gândi poezia, cu excepția părerii despre poezia clasică.
=  Amanda, bineinteles că esti ultramegasimpatică	Leonard Ancuta [12.Jun.24 23:25]
mai ales că apreciez sinceritatea și nu mi-e frică de adevăr. cum am spus, eu nu scriu poezie clasica, din cand in cand, mai scriu poezie cu rime sau asonante, functie de stare si necesitatea poemului. eu ma feresc de canoane, nu sunt edgar alan poe sau ion barbu sau lewis caroll. in poezia modermă, si desi nu sunt un foarte fin cunoscător pot spune că parcurg cu interes minute sau ore zilnic, cum imi permite timpul, cautand să văd noile tendinte și, concluzia mea e că, ceea ce e normal, pe măsură ce limba evoluează (uneori chiar involuează) tot așa se intampla si cu aceasta formă de comunicare care e poezia, in special cea care foloseste rima. cred că stiu ce autor iti place, cand vine vorba de rime, sau macar unul din doi, fie soviany, fie regretatul emil brumaru. dar ei sunt pe rit si ritm clasic, la ceea ce e modern de preteaza mai degrabă rima hip hop, gen parazitii - uneori le mai nimeresc si ei, chiar dacă se delimitează ușor de arta in favoarea consumerismului, a bășcăliei și ironiei, in fine, nu vreau sa-mi iau apararea, spun doar că nu exista strictete, există toleranta.
=  Părere...	Iulia Elize [15.Jun.24 16:36]
Leonard, trebuia să lași varianta neadaptată după ritm, pentru că ce e mai sus e pur manelistic... ”tocmai ce văzu luna căzută în pahar să se înece, că dragostea-i zadar” Toc-mai ce văzu lu-na că--zu-tă în pa-har - Hai serios să se înece, ”Că” dragostea-i ”CUm?” în zadar! Poți trimite lui Guță, ce e mai sus... Lasă te rog varianta originală, era mai bună decât actuala. Sau aceasta era tot prima variantă... Nu sunt sigură. Trebuie să citești foarte multă poezie clasică, trebuie teste, pe o măsură specifică, ritm, rimă, antimanelism, așa că spor la muncă.
=  Și, părere, colegial	Iulia Elize [15.Jun.24 16:41]
Sunt sigură că am citit, de fapt, o variantă mult mai ok, neadaptată artificial, numai ca să iasă rima... Lasă originalul și spune că e o poezie semiclasică, adică numai cu unele elemente care să aparțină genului clasic...
=  Iulia, m-ai făcut curioasă	Amanda Spulber [26.Jun.24 13:05]
Habar nu aveam ce cântă Guță. Știu ceva de "buzele tale, două petale", "of, viața mea" și "să moară dușmanii" sau ceva de genul ăsta, dar nu știam continuarea. Cam la asta se rezumă cunoștințele mele. Așa că am scris "versuri Guță" și, spre surprinderea mea, a apărut un site unde sunt o grămadă. Am deschis câteva, apoi am căutat mai mult, să găsesc unele să poată fi cât de cât comparate. Iată ce am găsit. Am zis să încerc fiindcă vorbește despre artă. Versuri Esti arta, opera de arta Nicolae Guta Refren: Nici o mie de pictori nici o mie de sculptori N-ar putea face chip frumos ca al tau Esti arta opera de arta Nu poti fi clonata sau falsificata. X2. Care ochi si din ce tara Te-a clatit cum am cerut Cu ce tainica vioara Acesti mijloc ti-a facut. In loc de ochi ti-a pus cristale Si-n locu buzelor doua petale, Te-a trimis pe aceasta lume Speciala pentru mine. Uooo uoooo uooo uoooo uooooooo. Cat e soarele de mare, in fata ta farmec n-are Ca tu stralucesti mai tare da Cand ti-arat eu zambetul se-ascunde luceafarul Dispare, dispare, dispare. Nu sunt ochi sa te priveasca Sa nu se indragosteasca De frumusetea ta rapitoare. Scuze că nu mai pun diacritice. Așa am găsit scris. Mi se pare amuzant, dar nu mai vreau să repet experiența. Chiar nu înțeleg unde există termen de comparație. În primul text se vede un joc inteligent, chiar dacă ritmul suferă, iar în textul lui Guță se văd niște banalități, dezacorduri și aiureli cu un ritm chinuit. Dacă poezioare de genul celei dintâi aș vrea să mai citesc, de genul celei din urmă, nu, mulțumesc.
=  Iulia, m-ai făcut curioasă	Amanda Spulber [26.Jun.24 13:06]
Am zis să aflu și eu ce versuri sunt în lumea manelelor. Nu știam mai mult de "buzele tale, două petale", "of, viața mea" și "dintr-o mie de femei n-au niciuna ochii tăi". Fix astea le știam și mă gândesc că sunt foarte populare fiindcă nu îmi amintesc cum le-am auzit. Astăzi, fiindcă tot a fost întâmplarea de la concertul Coldplay, am căutat și am găsit aceste versuri... excepționale: "Oo, oo, la tine-am abonament / Oo, oo, să te iubesc permanent / Oo, oo, dragoste cu gust de Cola / Mi-ai dat peste cap busola / Sa te mănânc ca pe Ola Ale, ale-le-le, tu esti fix pe placul meu / Si oricât mi-ar fi de greu, te vreau mereu, gen" Părerea mea e că textul lui Leonard nu se poate compara cu cel citat, dar părerile pot să difere. Acum după atâta cercetare :)) am rămas cu o întrebare: ce o fi Ola?
=  Nu știu dacă o să mai apară și alt comentariu	Amanda Spulber [15.Jun.24 23:51]
M-a deconectat când am trimis. Oricum, am vrut să dau exemplu de versuri de manele în vogă (așa am aflat): Ooo, ooo,la tine am abonament Ooo, ooo, să te iubesc permanent Ooo, ooo, dragoste cu gust de Cola Mi-ai dat peste cap busola Să te mănânc ca pe ola Mie nu mi se pare că ar putea exista termen de comparație între textul în discuție și aceste versuri.
=  nu văd nici eu	Stanica Ilie Viorel [16.Jun.24 00:12]
vreo manea un text care folosește starea personajului exact pe "hîc!" bătrânește spus, insistent ca vorba celui beat și amorezat aș mai aerisi un pic și la versul ăsta "o noapte fără lună" aș spune "o noapte fără tine" chiar dacă luna are rol permanent și dublu înțeles, pare că prea aglomerează textul iar acolo, "fără lună", iar în versul următor "nu lună"...
=  Leo	Claudiu Tosa [16.Jun.24 00:17]
Te previn, pana nu ajungi la 40 de carti publicate sa stii ca nu prea ai ce sa ii spui Iuliei. Pana nu ajungi la numarul ala la care ea deja se afla, ramai un manelist. Si intre timp desigur apuca-te sa citesti. Deci spor la munca, Leo, nu o mai falfai si apuca-te de treaba. Mergi si tu macar la un concurs, gen Mizil, fa valuri, sa te stie lumea
=  Claudiu	Leonard Ancuta [18.Jun.24 17:01]
incerc din rasputeri să mă mobilizez, deja mai am putin si fac 50 de ani si n-am nici macar 11 cărți publicate, of ce pierdere de timp, ce risipire, cat timp aruncat pe viata, ca să nu mai zic de mizil, acest pol poetic romînesc, cu două concursuri naționale, cu premii trucate și multe altele care nu se povestesc. relevant e că totuși sunt luat în seama ca manelist, deja ma simt ca la un concert coldplay.
=  Leonard,	Iulia Elize [18.Jun.24 17:28]
Tu scrii de exemplu poezie albă mai bine decât mine, poate și roman, nu știu aceasta pentru că nu ți-am citit încă romanele. Din păcate... Dacă la capitolul ”poezie clasică” stai mai prost, aceasta nu te face un scriitor de nebăgat în seamă, aceasta înseamnă numai că nu ți-ai format încă penița pentru poezia clasică, ceea ce necesită cel puțin 3 ani de exerciții, pe format poezie. La unii poate dura mai mult întregul proces, chiar și mai mult de 3 ani de practică. De exemplu mie mi-au trebuit cinci ani ca să aflu câte ceva despre forma poetică, metru, ritm și rimă, să exersez în tot acest timp și să le stăpânesc după cum trebuie. Ca să te fac să te simți mai bine, îți pot spune că și eu mă chinui în domeniul ”Teatru” clasic, pe care nu îl stăpânesc, la fel cum tu încă nu ai habar și tehnică de poezie clasică, este teatrul și unde și eu aberez foarte mult, deocamdată, pentru că nu am studii suficiente pe tehnică de scris, pe domeniul teatru. NU e nicio rușine că nu te pricepi într-un domeniu, dacă ești de 11 pe un altul, aceasta înseamnă doar că nu ai suficient exercițiu și practică pe domeniul nou. Se știe că tehnica de poezie clasică se deprinde numai cu exercițiu și numai după ani de studiu și de practică. Nu trebuie să te superi, dacă nu stăpânești un domeniu nou, e foarte ok. Trebuie să depăștești, față de ceea ce e mai sus. (Numai și numai practicând!)
=  Err...	Iulia Elize [18.Jun.24 17:31]
*Să depășești (nivelul literar) prin exerciții îndelungate
=  :))	Claudiu Tosa [18.Jun.24 17:37]
Mi-am desfacut o bere si recitesc totul de la capat. Zici ca esti intr-un film de comedie neagra
=  Leo	Claudiu Tosa [18.Jun.24 17:42]
Ma pregateam sa iti raspund intr-o nota optimista dar interventia Iuliei m-a dezarmat. Chiar cand mai credeam ca exista speranta, ca luminita de la capatul tunelului nu este o naluca ci chiar o realitate, iata, mi se demonstreaza contrariul. Nu putem fi cu totii salvati. Ii arunci omului un colac de salvare iar lui i se pare prea larg, asa ca-l strange pana cand se sugruma singur cu el si moare. Noroc ca mai am bere in casa. Pana si pentru mine e prea dramatic ce se intampla aici.
=  Propunere	emilian valeriu pal [18.Jun.24 17:45]
La înscrierea pe site să ai obligatoriu 20 de cărți, iar ca să demonstrezi că nu ești robot să selectezi imagini cu coperțile cărților Iuliei Elize. Leonard, lasă sarcasmul și vorbește cu subiect și predicat (să nu uiți virgula dintre ele) ca să înțeleagă toată lumea.))
=  De pidă...	Iulia Elize [18.Jun.24 18:20]
De evitat ”că”... ”că” luna se-ncăpățîna să iasă la iveală”, e manea, și ”să se înece, că dragostea-i zadar” Și ca să respect dorința lui Leonard... O variantă de poem: Furibundă, albă luna se zbătea într-un pahar Înnecându-se prin spume, ca și-n spuza de nectar Jos, în mine, spaima crește pentru nopți cu nestemate Ce n-au luna, ca pe-o doamnă, care-ar sta să prea s-arate. Blasfemie, dau cu bâta, nicăieri sub nopți de ceară În pahar, nu-mi zace luna să-mi dea gustul la papară. Căci eu stau, sub tron, paharnic, dar ea e nenorocită Când nu-mi dă nici gustul hranei, băuturii sclifosită Obosit, zăceam pe mână, obosit de sisifeală Fără să mai port în gânduri dacă e de cu găteală Neivită, negăsită, dorm cu ochii în tavan Unde încă becul arde, mă prăjește prea în van...
=  Er..	Iulia Elize [18.Jun.24 18:22]
(l) în titlu
=  Draga Iulia, dragii mei	Leonard Ancuta [18.Jun.24 18:24]
Iulia, dragă, încep cu tine fiindcă simt că se petrece ceva între noi, dar mai ales se întîmplă un don t let me be misunderstood, așa varianta live. eu nu vreau sa invat sa scriu in ritm clasic si nici nu ma intereseaza, eu ma joc cu niste cuvinte pe care uneori le transform in poezie, sau, cum e cazul aici, pun si putina rima in loc de sarcasm. Geo Bogza a petrecut 175 de minute la Mizil, un record pe care l-am depășit deoarece după o gală de premiere am băut țuică în compania primarului. scriu poezie în poziții normale, nu duc nici vioara nici chitara la spate și sper să mă adun de pe coclauri să vă cînt ceva frumos.
=  vai ce frumos ai scris Iulia	Leonard Ancuta [18.Jun.24 18:29]
fereasca-ma dumnezeu de poezie!
+ aci	Ottilia Ardeleanu [18.Jun.24 18:41]
e vorba de un mesaj clar, nici vorbă de clasic, descântec ori furibund, sau silabe, rime ori canoane de orice fel. mie îmi plăcu. uite-așa! pot să dau o stea? nu de la mine, mafalda. de la bunul-simț al frumosului. care trecu cum trece luna prin paharul singuraticului!
+ Revin, în notă apreciativă, și eu...	Iulia Elize [18.Jun.24 18:52]
Îi dau și eu o steluță, ca Leonard să ne impresioneze, activ, mai ales el, și pe mai departe, cu bogății ridicate, dar cum spunea și Ottilia, pentru paharnicul bun! În fond, suntem aici să ne respectăm și să iubim literatura, până în cele mai adânci reflexii ale întregii personalități... E o apreciere generală a lui Leonard, care merită, desigur, mult mai multe steluțe. Cheers și eu! :)
=  cu mulțumiri	Leonard Ancuta [18.Jun.24 23:32]
pînă la urmă, ceea ce e mai important, e că uneori discutiile astea tip comentariu mai schimbă cumva, cate ceva pe ici-colo. nu mult, dar e important că există schimbare.
=  pare mai reușită	Stanica Ilie Viorel [19.Jun.24 09:39]
varianta asta https://www.poezie.ro/index.php/poetry/13975237/Paharul
=  Ilie, mi se pare că e ca și când ai compara	Amanda Spulber [19.Jun.24 14:23]
O bagatelă cu o miniatură simfonică, sub rezerva că ritmul ar mai fi meritat lucrat, dar am mai zis asta. Sau amuse-bouche cu full-course dinner, ca să fac și o asociere culinară. :))
+ Îmi place:	Emilian Lican [19.Jun.24 16:00]
Luna căzută în pahar... Aoleooo... :)