| = citesc, citesc pe nerăsuflate | Daniela Pall [06.Sep.05 18:57] |
| Imaginea terifiantă a unei mari mase de coleoptere invadînd spațiul înconjurător am cunoscut-o mai demult, într-o vară. Se-ntîmplă în general în anii bisecți, dar nu asta contează. Ceea ce contează este senzația care rămîne. De tristețe, de regret pentru bietele necuvîntătoare care ard pe rug fără un motiv aparent. Imagini terifiante umanizate însă, nuanțe discrete de compasiune diluează elementul de teribil. Culoarea nu e neagră, e roșie, roșu însîngerat colorînd feeria peisajului specific lunii mai. Cînd întreaga fire explodează de viață, aceste sărmane, efemere făpturi, trebuie să moară.Melancolie aminitind vag de Daphne du Maurier dar și de Rinocerii lui Ionesco, prin mesajul devenirii noastre. Și totuși multă, foarte multă originalitate în imaginile descriptive atît de familiare sufletelor noastre, prin mesaj...Cînd ne lăsați să știm cine sunteți? | |