| = Posibilă scăpare... | Scorțan Costa-Teodor [14.Oct.05 00:02] |
| Dragă Evangelina, între cele două imensități paralele ce alternează întru a construi ciclul existenței, după cum spui tu, întradevăr există un element obligatoriu existent, pe numele de singurătate. Dar pe lingă acesta, mai există și altele care pot ajuta la câștigarea bătăliei pe care spritul nostru o duce împotriva singurătății. Iar din păcate, după cum spui tu, de multe ori este pierdută. Întrdevăr, când am sjuns să fim “singuri”, sunt puține lururi care ne mai pot ajuta să câștigăm lupta. Îți poate suna a clișeu dar cred că voința este unul dintre acele lucruri. Voința pe care o putem folosi pentru a ne desprinde, și pentru a vedea că mai există foarte multe lucruri de care ne putem agăța. Ne putem agăța de acele lucruri nu neaprat pentru a face singurătatea să dispară, pentru că ea nu va dispărea niciodată, dar putem lupta cu ea și o putem face nevăzută pentru un timp. O putem împinge într-un colțișor al ființei noastre și o putem obliga să stea acolo pentru cât mai mult timp. Iar pentru a începe această bătălie, ne trebuie acea dorință și putere de a deschide ochii sufletului și a privi în jur, spre a găsi lucrurile de care ne putem agăța. Acestea ar putea fi: ignoranța, surditatea, răutatea, sau chiar dragostea. Cred că cel din urmă este cel mai inportant, pentru că cred eu, este singurul element care posedă puterea necesară eliminării singurătății, sau măcar trimiterii ei intr-un colț al sufletului nostru așa de îndepărtat încât să uităm că el a existat vreodată. Iar eu cred că, ceea ce contopește cele două imensități paralele, de care vrbeai tu la începutul eseului, nu este singurătatea, ci gragostea. Cu admirație, Teo. | |