| = De la Omar Khayyam încoace | Papadopol Elena [27.Jul.23 08:43] |
| Super poemul! Și un super poet: Dadu Vinaș, caligraf al lui Omar Khayyam! Ați scris o frumoasă poezie, ați definit-o scriind cu inima, în versuri! Ați recunoscut Poetul și destinul său. Cuvintele au curs. Am citit pe nerăsuflate. În prima parte a poemului ați reprezentat cu multă fantezie literară cadrul si pregatirea de transformare din om în Poet, ființă cu o durată de viață atât de mare... de la Dumnezeu până la Omar Khayyam, apoi de la Omar Khayyam încoace, fiind, totodată, și un deschizător al drumului pentru literatura valoroasă (o carte/ operă de valoare supraviețuiește în timp, după chipul și asemănarea Poetului; un fel de tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte). cămașa albă mi-o scot din apă, mi s-a limpezit după atâta clătit, șapte ape mi-au fost de ajuns, se lipite pe corp murdară Am stors-o, într-o știoalnă îmi spăl pantalonii prăfuiți mult aseară pe stânci la mersul după acvila mea dresată de pui, i-am spălat, i-am bătut bine de pietre, mi-am pus tolba cu săgeți, arcul pe umăr Am desfăcut și întins cămașa albă, am pus-o pe-o frânghie, se zvântă, imprim litere magice în cerneli vii, ticluiesc o poveste de iubire în multe etape, s-o las ca amintire abia într-o agonie bătrân doar pentru copiii mei, pictez un peisaj ireal, mă bucur de atâta vigoare, vreau să încalec mai iute, după ce-l trezesc în cort pe la ceasul al doilea după zori pe poetul ce trebuie să meargă la curte Iată în acest poem un exemplu de contact între poeți aparținând unor culturi diferite. Este, mai curând, un demers filosofic, o demonstrație care dovedește că un poet folosește alte căi de comunicare în lupta aceasta cu lumea sau chiar și cu el însuși: cuvântul și iubirea. | |
| = Revenire | Papadopol Elena [27.Jul.23 08:54] |
| Cred că trebuie corectat: 1)din se lipite în se lipise se lipite pe corp murdară la gât, subsuori 2) la dresajul acvilei mele, crescută de pui poate ar fi mai potrivit la dresajul acvilei mele, crescute încă de pui 3) am pus-o pe-o frânghie Ar merge mai bine: am pus-o pe frânghie?! Nu știu... | |
| = Wow, mulțumesc mult pentru atenta receptare a textului scris matinal! | Dragoș Vișan [27.Jul.23 09:14] |
| Da, am corectat. "Pe frânghie", după cum mi-ati arătat. "Lipite" a devenit "lipise" și pe Facebook. Am refăcut și "Vinaș" după cum era prima dată. Mă bucur că vă place. Aduce și a vin bun, degustat de Omar, mai pe seară! | |
| = Un vin bun cu efect de iluminare spirituală! | Papadopol Elena [27.Jul.23 09:26] |
| Cu drag! Am lecturat cu mare plăcere! Felicitări! | |
| = Interesant | Ionut Caragea [27.Jul.23 12:53] |
| interesant poem scris cu gândul la Omar Khayyam, nu are cum să nu te influențeze poemele sale. Barbu a fost și el influențat (a existat și pasiunea comună pentru matematică, un motiv în plus). Senzații puternice am avut și citindu-i pe marele Tagore, Gibrain, urmați de Sepheri (cât de mult seamănă cu Neruda!), Adonis, Darwish, Al-Qasim, Nizar Qabbani (ce poeme de iubire!) etc. Literatura arabă și cea a orientului îndeamnă la meditație, la iubire, la transcendență, la credință, la lupta pentru adevăratele valori ale omului, ceea ce surprinzi și tu, în felul tău personal, în poemul dedicat lui Khayyam, într-o zi de mirabilă joi. | |
| = Omar este mângâierea, Omar este liniștirea, Omar este pacea persană | Dragoș Vișan [27.Jul.23 14:08] |
| În pacea mea persană s-ajung. Doamne, cum toarnă unii foc, cum varsă peste neamuri dezbinări. Oamenii au încins lumea. Nu ne va mai răbda pământul. Nu știam unde să mai plec. Și am ajuns în preajma lui Omar Khayyam adormit bine-mersi. Sper să stau lângă el, în epoca aceea de Halima. Să învăț calișmera dezinteresului de tot ce vine în prezent ca o mutilare și dinspre unii artiști, fără chemare adevărată și fără har. Unii ca aceștia nu există în absolut și n-au existat decât ca modele amăgitoare. Dacă unor artiști falși le vine lehamitea noncreativă ca greață sartriană prea mult, ei devin în prezent nefaști, dând afară ceva ca-n "Infernul" lui Dante, din chinuirea interioară ce o prefigurează pe cea veșnică. Nu se pot opri. Nu se pot liniști. La Omar Khayyam este un refugiu constant! | |
| = Știi ce cred eu? | Ionut Caragea [27.Jul.23 14:18] |
| Că consumi foarte multă energie pe Agonia, distanțându-te de ceea ce ești tu de fapt: critic literar și poet. Eu m-aș bucura enorm să văd o carte cu cele mai bune poeme ale tale, una pe care să o citească urmașii tăi, când toate site-urile astea vor dispărea. Golgota agonică este necesară până la vârf, după aceea urmează crucificarea pe pagina albă. Doar o părere. | |
| = Să glumim și în humusul camarazilor lui Spartacus | Dragoș Vișan [27.Jul.23 14:33] |
| Da. Se ridică o cruce. Apoi se și invită diplomatic: hei, nu fugi, cămașa ți-e dată la zaruri de mercenari, pentru a continua războaiele romane cu robii lor, dar această cruce e pentru tine, ai stil, ai cămașă trandy, hai dă-o jos că ești mai atrăgător la bustul gol, îți facem acum de odihnă cu trei piroane. Glumesc. Tragic, foarte tragic. S-ar părea că nu e altceva de acest sit arheologic pe via Appia. | |
| = Ba e | Ionut Caragea [27.Jul.23 14:45] |
| este exemplul personal. Greșeli am făcut cu toții, poate că a venit momentul să arătăm ce am învățat din ele. Dificultăți vor fi, fiindcă oamenii te judecă după cum ai fost cândva, dar dacă te dăruiești, oferind ce e mai bun din tine și nemaipunând la suflet faptul că fiecare om e pe o anume treaptă evolutivă, lucrurile vor fi mai bune. Cică este un concurs anual, Titel Constantinescu, în care premiile constau în publicarea manuscriselor trimise. De ce nu încerci să mergi în astfel de direcții? Îți consumi timpul și altfel, revii asupra propriilor texte, meditezi în fața propriikor tale creații, doar tu și ele, într-o pace și armonie perfecte. Doar o părere. | |