| = Am constatat la final o hibă: iubirea mare moare. Nu e adevărat | Irinel Georgescu [15.Apr.23 10:37] |
| Aș fi dat steluță, dar mi se pare un text prea cuminte, cu eul liric feminin prea rezervat, plângăreț: "unde dorul neîncetat de oameni dragi este ca o colivie". Bine că nu este ca o... colivă, dacă iubirea s-a dus în mormânt? Cum să se ducă marea iubire în cavou, dacă e nemuritoare? Spiritele ce iubesc rămân. Asta e credința în literatura mare a lumii. Nu e adevărat că mormintele sunt casa în care va locui veșnicia. Oribil spus. | |
| = Dragostea este nemuritoare | Zavalic Antonia-Luiza [18.Apr.23 00:04] |
| Domnule Georgescu, Vă mulțumesc pentru franchețea Dvs. Sunt total de acord cu ceea ce spuneți, poate că nu s-a înțeles finalul prin stângăcia exprimării mele, de fapt eu am încercat să spun că iubim mormintele pentru că doar acolo ne putem întâlni cu cei dragi (duși din acesta lume) până suntem pe pământ. Le împodobim cu lumânări, flori, spunem o rugăciune, știind că numai în acest fel mai putem fi fizic aproape de ei. Regret această neînțelegere de final și vă mulțumesc pentru feedback-ul sincer. Am să încerc să repar finalul să nu se înțeleagă altfel decât mi-aș fi dorit. Dragostea este nemuritoare, acesta e și credința mea. | |