| = despre clipe, echilibru și altele | Alina Manole [30.Jan.05 23:26] |
| Ce nu îmi sună în poem: "dintre noi" (în plus), "la picioarele în ciorapi plasă ale prostituției zilnice" (care și cu cine se acordă?), "tot noi," (pare accentuare inutilă), "nisipuri mișcătoare" (banal). În rest, mi-a plăcut poemul tău. Frumos spus "clipele zemuind de tandrețe" și ideea durerii expusă tridimensional, interiorul exteriorizat și translat pe o axă temporală. | |
| = hmmm..."mucegăind clipele cu săruturi și umbre"?! | Silvia CALOIANU [30.Jan.05 23:47] |
| nu ai vrut sa zici "din", in loc de "in" aici: "un Timp al nostru în care să mușcăm când ne doare"? am impresia ca era mai bine, mi-ar fi placut... in rest: nici nou, nici...nici... | |
| = Senzualitate nestrigată | Alexandra Mihalcea [31.Jan.05 02:16] |
| Mă convinge acest tip de senzualitate nestrigată, bine definită, cu toate că, în mod obișnuit, îmi sunt mult mai apropiate exploziile caracteristice unei Ileana Mălăncioiu, de pildă. Iată că se poate face poezie într-o zonă oarecum diafană, ascunsă totuși în spatele unor mici durități plasate acolo unde trebuie. | |
| = Timpul si oamenii ce il locuiesc | Albu Vladimir [31.Jan.05 07:29] |
| Tare potrivit spus Ioana... fiintarea umana intre gesturile de o profunzime neinteleasa pe deplin, dualitatea daruitor-primitor ori poate doar oferirea trupului si sufletului in orizontul asteptarii... timpul ca si sublim spatiu al fiintarii, acceptare a perisabilitatii dar si a dorintei de implinire. | |
| = Adevar | iulia olar [31.Jan.05 15:10] |
Avem timp berechet-timpul desertaciunilor. | |
| + "Ce bine că ești, ce mirare că sunt!" | Irina Iacovescu [31.Jan.05 19:42] |
| Demult nu am mai citit un poem semnat de tine cu care să rezonez atât de bine. Revin din ce în ce mai surprinsă în pagina ta. Într-adevăr, am simțit și eu că la versul 4 se mai poate lucra un pic. Găsești tu o cale (asta dacă nu cumva chiar ai vrut să îl scrii așa)! Paradoxurile, "plasele" întinse în puține cuvinte, doar-doar ne-om prinde în ele tot noi, "eroii propriei definiții", detalile abia schițate și totuși atât de sugestive, de acute... Iată că se poate să "scrii" un portret, din puține linii! Cu prietenie, Irina | |
| = răspunsuri și mulțumiri | ioana cheregi [01.Feb.05 02:15] |
| Vă mulțumesc pentru că sunteți aici. Alma, e adevărat, nici eu nu simt prea cursive acele versuri, dar încă nu le-am găsit altă variantă. Silvia, e intenționat acel "în care să mușcăm"; am vrut să sugerez că timpul e un fel de căluș în care mușcăm când ne doare ca să nu strigăm, ca să devină totul mai suportabil. Alexandra, comentariul tău mă bucură mult; te mai aștept cu drag. Vlad, ai dreptate, timpul ne e spatiu al ființării, dar cât de obscen îl posedăm uneori și cât de nedrept... Îți muțumesc. Iulia, avem ...da...berechet. Te mai aștept. Irina, știu că ești aici, mă bucur că ești aici, îți mulțumesc mult pentru că ești...e firesc să rezonăm, cred...mi se întâmplă foarte des același lucru; chiar dacă uneori nu las semne, tu știi...Mulțumesc! | |
| = Tonul, ritmul... | Bianca Iulia Goean [01.Feb.05 11:01] |
| O tema veche prinsa inedit in cuvinte; poezia are muzica ei, as zice mai degraba ca este ca un mars (se aud parca bocancii secundelor intr-un spatiu inchis, cu vitralii ce mistifica lumina venind de afara (exista totusi si o alta lume!). Mi-au placut si mie tare mult clipele zemuind de tandrețe, ...eroii propriei definiții (și cel mai des ne definim prin tragere la sorți..., Timp al nostru în care să mușcăm când ne doare. As zice si eu ca vesrul IV mai merge slefuit, desi ideea este foarte buna si ar fi bine daca nu ai inlocui pur si simplu cu altceva. Tonul, mai ales tonul, cum am uitat, asta mi se pare reusit! O bucurie sa citesti asa poezii. Bianca | |
| = Bianca | ioana cheregi [02.Feb.05 18:32] |
| Bianca, mă bucur că te bucuri...:) mi-e greu să schimb versul cu pricina pentru că este ceea ce vroiam să spun, ceea ce țineam neapărat să spun, chiar dacă nu sună bine. Îți mulțumesc! | |
| + doamnelor si domnilor va prezentam: Timpul | Rodica Vasilescu [09.Oct.12 17:25] |
| mi-a placut foarte mult aceasta poezie. deloc inzorzonata in absenteisme spirituale fatale, imagini abstracte si pretiozitari. pari foarte matura si sigura pe tine si-n acelasi timp totusi, un pic copil. textul tau e unul care respira si se lasa respirat de cititor. mi se pare incredibil de simplu. ca si comparatie cu textele tale "contemporane", as spune ca aici esti foarte naturala, in vreme ce in prezent pari mai degraba... cum sa zic, "pornita sa scrii", usor grafomana. e unul din cele mai frumoase texte ale tale (din cate am citit eu). | |