| = crud | Claudiu Banu [14.Feb.05 14:21] |
| Celălalt celălalt era cumplit de bolnav a murit spre dimineață însă teama lui a continuat să crească până m-a ajuns din urmă atrofiindu-mi liniștea, amintirea aceasta imparabilă dansează în incăpere greoaie ca o ninsoare peste aleile Cișmigiului și atunci spune-mi tu domnule, cum aș putea să mai stau drept în fața Ei când zi de zi mă târăsc în carnea mea năclăită de altele, când zi de zi mă întorc în mine ca într-un străin? Pentru mine, un text care îmi declanșează fecunditatea sau poate doar nevoia de a scrie este un text bun. Rezultatul (crud) al elegiei tale îl ai mai sus. | |
| = Da' chiar... | Anghelina Andreea [14.Feb.05 15:03] |
| "Doamne, de ce nu mi-ai dat talentul sau răbdarea de a-mi croșeta singur paradisul de deasupra?" Da' chiar, de ce nu?! O lectura placuta mie... | |
| = cuvinte cu umeri lati | Tanasescu Nicolae Constantin [14.Feb.05 19:56] |
| "Întâlnesc tot mai des oameni cu stomac în loc de privire răspândiți de-a lungul zilelor albe-negre-albe dar acestea sunt personaje care nu merită nici o descriere și viceversa", trist, foarte trist... dar asta-i realitatea, lumea lor este "colorata" in alb si negru. ce fac? doar ai spus ca nu merita nici o descriere... mi-a placut mult poezia Costin | |
| + Liviu | Geta Adam [14.Feb.05 20:33] |
| Daca as fi citit acest poem fara sa stiu cine l-a scris, in nici un caz nu l-as fi numit pe Nanu. Un poem diferit prin felul cautarii cuvintelor, parca le vezi tacand si alergand inspre o lipire definitiva, formand apoi un fluid care te apasa direct in mijlocul fruntii. O excelenta capacitate de ordonare a imaginilor. | |
| = ate incalcite.. | Dana Stefan [14.Feb.05 20:33] |
| Si paradisul va deveni astfel vibratie, bucurie a redescoperirii si numirii lucrurilor, cunoasterea paradoxala de dincolo de limite, intemeiata pe ideea ca cea mai profunda apropiere de tine o constituie departarea ta de dincolo de hotar.. Pentru ca lumea e un paradis al miracolelor cosmice permanente. Miracolul poate fi descoperit doar in imprejurari anume, atatea intamplari te pot plasa in universul de dincolo de fire, paradisul poate fi trait aievea cand visezi, exista atatea vise care-ti povestesc despre grave semnificatii, paradisul este jur imprejur imprejurului tau, ascuns intr-o propozitie isteata sau numai sugubeata rostita simplu dintr-un subiect si un predicat. paradisul inseamna sa ai cui spune ca sa te auda.. Oamenii au uitat ca pot trai pe pamant ca intr-un paradis.. Si atunci, spun cartile, tot miracolul se aduna tainic, intr-un mar... Si cand o sa uiti, vei fi doar o alta piesa, intre raritatile unui insectar.. | |
| + lucruri prea serioase | Alina Manole [14.Feb.05 21:20] |
| Stranie senzație, citind versurile: ni se repetă mereu datoria sfântă de a fi fericiți datoria de a mângâia pietrele care ne lovesc de parcă toată bunătatea lumii ar sta închisă în ele, sub netedul lor înveliș Și nu sunt numai aici rădăcinile poemului. Poate în "umerii lați ai cuvintelor". Sau poate în lipsa de spațiu dintre "lucruri prea serioase cum ar fi naștereamoartea". Un poem în mreaja căruia rămâi "o veșnicie și încă o zi". | |
| = Interesant | Albu Vladimir [14.Feb.05 22:37] |
| Strofa a doua mi se pare cea mai reusita si poate pentru ca in ea este asezat mesajul poemului... prima parte are rolul de crea contextul iar ultimele versuri determina un soi de empatie cu lumea, o re-descoperire a celui de langa noi in noi si pentru noi pana la urma. Asta sa fie pana la urma dilema? talentul versus rabdare? creatorul sau cel ce stie rabda? Interesant subiect de reflectie. | |
| = Umbla oameni | Daniel Dinescu [15.Feb.05 02:16] |
| Inca o data jos palaria pentru Anton, ce pot spune mai mult? Remarcabila, intr-adevar, este partea subliniata de Alina Manole, insa intreaga poezie este cutremuratoare. Iar oamenii cu 'stomac in loc de privire', eu as merge si mai departe sa spun 'cu stomac in loc de inima' sau cu 'inimi-stomac', este o remarcare extraordinara a consumerismului zilelor noastre. Felicitari, maestre! Daniel | |
| = Creația | Iulian Vasilica [15.Feb.05 09:10] |
| Este un miracol care pe mine nu contenește să mă mire și să mă uimească: creația. Cum de poți? | |
| = Anton schimba ma(tul)cazul. | Bogdan Geana [02.Oct.05 19:06] |
| Spunea si Geta Adam, acesta nu este un poem care sa poarte insemnele lui Anton. Superb, sobru, existential, si psalmic. Daca Archimboldo ar fi trait in mod cert l-ar fi redat grafic prin doi carnati in cruce. Oricum, sugestia ramane valabila pentru orice artist voluntar. Mi-e tare teama ca Anton trece prin mari schimbari. Ipoteze: - isi face manastire, - isi face puscarie, - isi face casa de toleranta, - isi face ceva, si clar cu mana lui. Felicitari, Rege al Matelor Umplute, de aceasta data cu stare 100%! | |
| = raspuns grabit | Liviu Nanu [15.Feb.05 13:26] |
| Ar fi trebuit sa raspund fiecaruia in parte. Imi cer scuze ca nu pot s-o fac, cel putin acum, nu ma simt in stare, (cauze obiective). Ma bucur ca fiecare dintre dumneavoastra a gasit macar un vers cu care sa rezoneze. Foarte bine a intuit Claudiu si Bogdan, poezia (textul, ma rog) a fost scrisa intr-un moment mai putin fast a existentei mele. | |
| = invitație la Virtualia | Alina Manole [21.Apr.05 23:54] |
| Te invităm să participi cu acest poem la cenaclul Virtualia, din mai, de la Iași. | |
| = alb și sec | Liviu Nanu [22.Apr.05 17:06] |
| Mulțumesc pentru invitație. Anul acesta mi-am propus să particip la Virtualia. De fapt mi-am mai propus eu dar nu m-am putut ține de promisiune. Dacă nu apare nimic neprăvăzut, voi fi acolo pe 21. Puneți sticlele de Cotnari la rece. Sec și alb să fie :) | |
| = Răspuns! | berteanu roxana ioana [16.Sep.08 09:06] |
| Bună! În primul rând vreau să vă mulțumesc pentru sfaturi... Din punctul meu de vedere sunt foarte utile părerile celorlalți pentru că noi nu suntem capabili să privim lucrurile din exterior... Într-adevăr moartea, nașterea sunt lucruri foarte serioase, atât de serioase încât nu avem acces la ele, asemeni unor copii care nu au dreptul să alfe anumite lucruri("sunt lucruri pentru cei mari" sau "toate la timpul lor")... Foarte frumos finalul, surprinde concluzia poeziei. Noi, oamenii nu avem nici răbdarea nici talentul și nici puterea necesară de a înțelege, a descoperi, a descifra și a explora cărări neumblate încă...Poate au pierit toți savanții, poate am epuizat toate cunoștiințele, sau poate pur și simplu am devenit prea comozi... Cu prietenie, Roxana | |