| = spunand lucrurilor pe nume | Sandra Hanna Segal [26.Mar.05 09:14] |
| Felicitari pentru realismul si talentul cu care ai spus lucrurilor pe nume. Mi-a placut cum fiecare personaj e creionat succint din cateva miscari dibace de rima, nici mai multe si nici mai putine decat e nevoie. | |
| = sandra | Luminita Baboianu [02.Oct.05 19:06] |
| Titlul initial era "Fresca dictata de imprejurari", asa ca si rimele mi-au fost dictate de real. N-a fost deloc greu! :-) Multumesc pentru trecere. Te mai astept. Ludora | |
| = timișoara la balcon | Virgil Titarenco [26.Mar.05 11:16] |
| ideea nu e neaparat nouă dar realizarea e plăcută deși ar fi fost mult superioară dacă rima și ritmul erau mai îngrijite. totodată poate mie mi-ar fi plăcut să fie ceva mai existențialistă și mai puțin "naivistă". dar asta e chestiune de gust. | |
| = California...departe | Radu Marian [26.Mar.05 12:03] |
| "Mă uit pe fereastră și constat cu mirare că lumea stă-n loc și nu strigă: „Mă doare!”. „Mă doare prostia, mai bine-aș lua foc!”... Ați ghicit: stau la bloc." ...din păcate asta e realitatea... ...dar țin să-i precizez domnului Titarenco al cărui oraș de reședință e California,că nu numai Timișoara "se vede" în felul acesta de la balcon. Poezie ,de altfel,reușită deloc "naivistă". | |
| = N-am balcon!!! | Luminita Baboianu [02.Oct.05 19:06] |
| Serios! N-am! Domnului Titarenco: - Nici n-am intenționat să fie mai mult decât este. E scrisă "pe genunchi", dintr-o suflare. Cum spuneam mai devreme, mi-au dictat-o împrejurările. Domnului Radu Marian: - Aveți perfectă dreptate: e din păcate "priveliștea" multora dintre noi. Vă foarte multumesc amândurora de trecere. Ludora | |
| = Radu Marian și Luminita Baboianu | Virgil Titarenco [26.Mar.05 19:42] |
| Domnu' Radu Marian, nu știu ce problemă aveți dumneavoastră cu orașul meu de reședință dar nici nu mă frămîntă. V-o las dumneavoastră, problema. Ce pot să vă spun însă este ca am trăit ultimii opt ani de România în Timișoara, unde mai am încă și apartament și balcon de la care se vede Timișoara și încă n-am uitat cum arată. Asta printre altele. Doamnei/domnișoarei Baboianu, faptul că n-ați "intenționat să fie mai mult decât este" nu înseamnă că nu putea să fie mai mult. La urma urmei cuvintele mele nu cred că s-au vrut o descurajare ci invers. Continui să cred că are ceva vag copilăresc, ludic în ea. Ãsta nu e un defect. Este doar o alegere a reprezentării și poate plăcea multora. Eu mi-aș fi dorit ceva mai mult cinism. Desigur vina este la mine. Eu sînt cititorul. | |