| + Animalul semiotic | Vasile Rotaru [28.Mar.05 19:01] |
| Incitant demers, un text al cărui rațiune este textul însăși, animalul lingvistic, animalul semiotic, semnificantul tutore, ca în Roland Barthes. Făcând acest demers, chiar și la o simpla lectura lectură, participi la celebrare, din discurs – un simplu consum strălucitor, de unde și plăcerea textului, în funcție de comoditate. „textul suge dintr-un sfîrc abstract/al liniștii/și se deschide/prin claustrare în zăcămînt semantic/perlă și magmă gînditoare” și mulțimea definițiilor ar putea continua, „copil al marsupiului estetic”, „textul constrînge la dictatura/unei conștiințe a semnului”, „textul este autoliza prezentului/ca soluție de apărare față de propria vitalitate”, „textul este doar un animal lingvistic histrion”, „inconștientul textului este peste tot:/în camera de muzică și tortură” etc., pentru ca poemul e plin de astfel de formulări care tind să creeze spații de unde putem vedea sensul prin multiple coduri culturale, formând tot atâtea corpusuri ale cunoașterii. „poetul este singura ființă din lume/ care trebuie smulsă din ghearele textului/cît încă e caldă/și se risipește/în Unul” un final pe măsură, amar și dureros. Mă simt bine că am citit acest text, aceasta variantă de discurs îndrăgostit. Ar mai fi multe de spus, dar mă opresc aici cu regretul ca nu-s un structuralist la fel de respectabil mereu. De aceea cu satisfacție acord prima mea stea din cariera de steluțar! bazil | |