Comentariile membrilor:

 =  Oare chiar asa sa fie?
Ludmila Barsan
[02.Oct.05 19:06]
Oare chiar asa sa fie?, repet din nou intrebarea. Imi place Bacovia, imi plac poeziile despre moarte si morti, dar eseul tau m-a afectat profund.Ma mir cum rezisti cu sensibilitatea ta(fiindca se vede ca o ai) la medicina. Imi doream si eu candva sa dau la medicina, acum, insa, imi dau seama ca nu as fi putut. Interesant eseul. Sper ca nu te deranjeaza ca fac comentarii la fiecare text.

 =  Totusi, toate au farmecul lor
Sonea Roxana Crina
[10.Apr.05 21:38]
Ei, cum sa ma deranjeze!? Faptul ca o faci e un semn ca textul te atinge, iar asta nu poate decat sa ma bucure. Si-apoi, iti pretuiesc parerea.
Si, hm.. da, cam asa e medicina. Mai sunt momente stil securitate, cand deasupra mesei de disectie si a cadavrului o lampa se leagana luminand, cand si cand, fata studentului si a asistentului. Tensiunea se simte in aer si simti cum esti batut cu "Stii? Spune!" "..." "Spune, domnule stundent, se presupune ca ai invatat" "...".

 =  mi-a placut
Diana Homescu
[22.Apr.05 17:10]
Mda, de-aia sunt eu inginera...metalele n-au suflet. Interesant text totusi, l-am citit cu placere, mi se pare bine scris.

 =  "Inima aceasta cândva a iubit. Cui ii pasa?!"
Grosu Luiza-Oana
[02.Oct.05 19:06]
"Inima aceasta cândva a iubit. Cui îi pasă ?!
Inima aceasta cândva a bătut. Cui îi pasă ?!
Inima aceasta cândva a adăpostit un suflet chinuit. Cui îi pasă ?!"
Partea aceasta mi-a placut cel mai mult. Este adevarat ca nu iti pui intrebarile acestea nici referitor la omul pe care il cunosti si care zace in nemiscare definitiva , daramite sa te mai gandesti daca inima unui "cadavru" catalogat "de la ospiciu", o fiinta a nimanui si care nu a interesat pe nimeni in viata daramite dupa moarte, a iubit, a batut, sau "a adapostit un suflet chinuit." Suntem atat de preocupati de noi insine, de grija de a ne satisface propriile nevoi, incat suntem orbi la durerile altora. Viata noastra este o permanenta lupta pentru supravietuire.

 =  ... dar cu siguranta m-a pus pe ganduri
Nan Florian
[26.May.05 10:00]
Am inceput textul zambind. Si-a ales un subiect beton, mi-am zis. Asta si sexul. Cine nu s-ar lasa amagit? Vrajit? Stirile de la ora 5! O crima, un viol, o baba ..., un incest, un pedofil ... Dupa ce treci de handicapul psihic indus de subiectul, as zice mimat - initial, constati ca e vorba mai mult de viata, gandurile, sentimentele celor ce sunt inca si mai putin de cei dusi, desi prezenta lor este extrem de vie (desigur in formol). Finalul-verdict nu lasa nici un fel de interpretari; este transant, rece si nesimtitor ca masa pe care ... "Masa cândva albă, acum e scrijelită și îmbâcsită; cândva primitoare, acum e o relicvă putrezită, ca și bucata de carne. Printre petele ei gri, mijeste cenușiu și gârbovit metalul."
De placut, nu mi-a placut, dar cu siguranta m-a pus pe ganduri. Banuiesc ca asta ai vrut.

 =  M-am referit la atmosfera creata
Nan Florian
[02.Oct.05 19:06]
Precizare. Cand am scris nu mi-a placut nu m-am referit la valoarea textului. M-am referit la atmosfera creata. Nu te simti bine gandindu-te (citind) la morga, cadavre, etc. Textul este astfel gandit. Cred! Este asumata ideea de soc. Sa nu-ti placa! dar sa te puna pe ganduri

 =  anatomopatolog
Cristiana Miu
[26.May.05 14:28]
Textul este suficient de realist pentru a trece cu vederea unele stangacii stilistice. Nu e un eseu, cum se spune mai sus, dar probabil nici nu s-a vrut unul. E o relatare a vietii asa cum e ea si sensibilitatile inutile nu-si au locul. Asta spune un medic anatomopatolog...

 =  Florin si Cristina
Sonea Roxana Crina
[26.May.05 20:42]
Hm, intr-adevar, pentru privitorul din afara este un mediu socant. Cand am vazut pentru prima data un cadavru am ramas si eu batuta. Ceea ce voiam sa arat este tocmai ideea obisnuitei, tocmai faptul ca acele cadavre (care au fost in definitiv oameni, vieti, destine) sunt privite ca o banca intr-un amfiteatru - ca ceva de care te folosesti, al carui singur scop este ca tu sa-l tai si uneori chiar batjocoresti. Este o lipsa de respect care pe mine m-a zgariat. Atmosfera descrisa mai sus, e cat se poate de autentica " sa ne spalam creierele in nesimtire" cu toate sensurile figurate si proprii are cuvantului "nesimtire".

N-o sa bocim toti cu trei randuri de lacrimi o femeie pe care n-am cunoscut-o. Dar merita respect.

Textul a vrut sa dea o idee despre ce inseamna medicina, insensibilitatea cu rostul si limitele ei.

Cristina : anatomopotolog :) tu intelegi despre ce vorbesc.

 =  "un sobolan tära un omoplat insangerat"
mircea lacatus
[30.Aug.05 14:50]
crina...sti...hector berlioz incepuse cu medicina asa au vrut pärintii lui poate si el...dar o orä (prima) de disectie l-a fäcut sä inteleagä cä nu ere ce cäuta acolo...a evadat printr-in geam deschis ..avea puternicä senzatie de vomä..väzuse acolo organe umane täräte de sobolani prin cotloanele pivnitzelor in care studiau...s-a intors la muzica lui si doamne ce bine a fäcu...in primul an de facultate am studiat si eu anatomia insä cea artisticä...si am avut "sansa" sä asist la disectii pe cadavre evudent cä nu m-am dus am preferat bibliotecile unde desenam dupä desenele altora ...sigur mult mai dibaci decat mine in a observa si a desena ...si incä cu secole in urmä...sigur asta e un privilegiu al artistilor insä un student la medicinä trebuie sä treacä prin experienta aceasta...si e bine cä se mai gaseste unul ca tine care ne aminteste prin ce purgatotiu trebuie sä treceti voi viitorii medici silindu-ne pe noi muritorii de rand intr-u meditare si mai mult respect...cat despre tine...sunt convins cä vei devenii un medic bun pentru cä tu ai primit vocatzia aceasta dintr-o altä perspectivä...si mä gandesc acum la doctorii cei färä de arginti...gresesc oare ?

 =  *
maria balan
[30.Aug.05 15:59]
un text bine scris, ar fi prima remarca.
un amestec de sensibilitate si luciditate cu rezultatul ca nu poti citi si trece usor mai departe.
da, un text care "zgarie", ca si realitatea pe care o descrie.
concluzia mea ar fi...e bine ca scrii:)

 =  despre cadavre
Marius Andrei Gherghea
[30.Aug.05 16:41]
Am participat la serbarea unei zile de nastere in sala de disectii a UMF-ului din Cluj. Stateam toti pe masa, mancam tarte cu ton si totul era bine. Cadavrul Vasile statea intins pe masa in spatele nostru, cu capul taiat, aruncat intr-o galeata langa masa. Abia dupa ce au trecut zile si saptamani am rememorat si m-am infiorat...

 =  raspunsuri
Sonea Roxana-Crina
[30.Aug.05 16:54]
Mircea, cred ca nu te inseli. :-) Si daca nu voiai sa urmezi medicina... bine ai facut ca ai desenat si n-ai participat la disectii. E o experienta prin care nu cred ca ar fi fost neparat sa treci.

Maria, ma bucur ca e bine ca scriu :))) Chiar daca nu are multe tangente reale cu literatura, macar mai dezvaluie un ritual macabru al devenirii unor tineri. :-)

Marius, traiasca medicina! Pe doamna noastra o chema Suzy si era la fel de dezgolita si... golita. Spre final, intr-adevar, mancam si noi in sala de disectie fara sa avem probleme. Ne-am obisnuit, si am uitat ca au fost oameni. "Material didactic."

 =  draga Roxana,
Enache Ionut Laurentiu
[14.Nov.05 19:05]
Ada Milea da un aer aparte, un miros ciudat, mirosul prazii intre pradatori, al romanticului in plin razboi..si eu ma intreb, oare cum rezisti??
Abia acum am reusit sa iti citesc textul,si mi-a placut..
Cu drag, Ionut..




Nu sunt permise comentarii(texte) anonime!
Pentru a înscrie comentarii(texte)
trebuie să te înscrii şi să te autentifici.

Înapoi !


Warning: Unknown: write failed: No space left on device (28) in Unknown on line 0

Warning: Unknown: Failed to write session data (files). Please verify that the current setting of session.save_path is correct (/var/www/dynamic/-agonia.v3-2/www/tmp) in Unknown on line 0