| + secretul posetutei | Dana Stefan [01.May.05 20:52] |
| of doamne, adrian.. tu ai condensat aici o intreaga istorie si ce e mai dureros, ai disecat-o la sange, sub microscop ultra performant. femeia.. imi spunea cineva foarte convingator, ca oricate buzunare ar avea poseta unei femei, ea ascunde cu discretie, secretul posetutei, un buzunaras in care se afla pliata o taina..si ca acesta e de fapt deliciul unei femei si ca ceste lucrusor trebuie scotocit si cautat... se pare ca sunt insa si femei pe lumea asta, care se incred intr-un barbat si daruiesc de buna voie pana si cea mai ascunsa intimitate, acceptand de buna voie apoi sa redevina vulnerabile, de vreme ce nici macar dincolo de moarte nu poti duce secretul cu tine.. eu las semn. pentru mine, de oriunde m-as prinde acum de un fir, tot acolo ajung: testamentul unei femei, gasit intamplator intr-un buzunaras, in care sunt insemnate pedant si discret si pedant, cateva cuvinte.. eu am fost odata pe lume o femeie, cu un secret intr-o posetuta. | |
| + "femeia asta a trecut pe langa un descantec" | Mae Stanescu [02.May.05 00:04] |
| poemul acesta ar fi trebuit sa-l scriu eu, de aceea m-a lasat fara cuvinte; (am mai spus eu, femeia are foame de cuvinte, fara cuvinte ea moarta, ea are nevoie sa le nasca, sa le creasca, sa le mestece, sa si-le lipeasca de simturi, sa le probeze, sa le miroasa, sa le priveasca , sa se priveasca in ele si prin ele...) bun, ziceam fara cuvinte:) | |
| + "Consult cu periscop " | ioana cheregi crișan [02.May.05 13:50] |
| Adrian, trebuie să-ți spun că m-ai luat pe neaștepate, că mi-ai făpcut o surpriză plăcută cu acest poem al cărui scenariu...sau acest scenariu al cărui poem...nu știu cu adevărat ce este. știu doar că fiecare scenă este alcătuită și din mine, din femeia de mine "Femeia asta a trecut pe linga un descintec o ține cineva de mină, are urme de muscături framintă ceara lumănarilor ce iscodesc noaptea uite cum contemplă golul rămas, nu are liniște sărmana poate sa ia foc in orice clipă , sa reinvie din cenușa zilelor arse de joaca vieții.." și "Adincimea căpruiului e nesuportabilă o adulmec ca pe o fiara tinară dar nu găsesc , nu găsesc nicăeri rădacina ce ne despică" sunt versuri în care mă rgăsesc pe deplin. m-ai făcut să simt că eu sunt pacienta din camera 46, asistenta în halat negru, tot eu sunt doctorul ce investighează această incurabilă iubire, tot eu dau acest diagnostic ca un verdict ...apoi îl aud pe Rameau. Adrian, găsesc aici o compoziție unitară, prin care mi-ai demonstrat încă o dată existența organică a iubirii. este poemul meu de azi! | |
| = "omul este surd" | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
| "ca un drog nerostitele vorbe" te curpind citind acest scenariu poetic, ce pare sa te patrunda definitiv ajungind in interstitii, in plamini de unde nu se mai expira, ci iti face respiratia mai lina, vitala. La ekg nu se vede decit "ultima ta zi in gradini neatinse" si orice descintec "traieste macar pentru mine", Rameau, pina-ntr-atit incit "adincimea capruiului e nesuportabila"... Surzi ne sunt oamneii, surzi ne suntem, surzi suntem. Taiatul necesar de ureche e mai cumplit decit taiatul necesar de aripi. Noi nu avem aripi. Insa urechile... dor. Frumos, admiratia mea, Adriene. Drag, Ela | |
| = metempsihoza | adrian grauenfels [02.May.05 14:39] |
| "eu am fost odata pe lume o femeie, cu un secret intr-o posetuta". Ca intr-o metempsihoza Dana . Eu am fost in alta viata o femeie ca prea ma atrage subiectul. Magneticul , misterul subtil al trecerii prin timp observind sexul opus. Cercetind secretele tinute de voi femeile la la piept asa cum tineau anticii pietricele albe. Apoi vine o vreme in care totul devine nebulos, sticlos.. e semnalul metempsihozei intr-o alta stare . | |
| = de la asistenta in halat negru | Sandra Hanna Segal [02.May.05 18:20] |
| Greu de zis ceva inteligent dupa o gura de trei stele (uite ce se intampla cand nu poti sa intri o zi pe site: fapta se comite in lipsa :) Si eu cred ca ai fost in alta viata o femeie cu secrete cusute in buzunarul de dinauntru al posetutei sinelui... altfel n-am o explicatie logica pentru talentul cu care dibui secretele altora si sondezi adancimea capruiului. Eu probabil ca am fost barbat, pentru ca adancimea sentimentelor bantuite de descantece, muscate de degete, boli petale si toate celelalte ma eludeaza si azi. Dar imi pun halatul negru si te asist, ori de cate ori mai apare ceva special in camera 46 :) | |
| = metempsihoza | Dana Stefan [02.May.05 23:37] |
| da de unde, tu, femeie, adrian.. tu ai fost si esti si inca mai vrei sa fii barbat. cu gura ta o spui: "Magneticul, misterul subtil al trecerii prin timp observind sexul opus." daca ai fi fost macar o clipa vreodata femeie, ai fi tacut (da da, oricat de incredibil si amuzant ti s-ar parea acum, ca o femeie tace) si ai fi tinut de Pietrele cele Albe ca de ochii din cap. pentru noi femeile,nu exista o alta stare atunci cand ne-am hotarit ca o avem pusa la pastrare. metempsihoza?! ti-am spus ca poemul acesta doare, insa asta nu ma impiedica pe mine, femeie, sa tin de ce e al meu si sa mai si vorbesc de exemplu frumos de tot cu tine, despre pictori sau batrani lupi de mare. :) | |
| = când zmeura era zmeură | Monica Fagetean [04.May.05 12:12] |
| ...o ține cineva de mână... mi-a rămas ca un ecou, Adrian | |
| = parere | mihai rus [02.Oct.05 19:06] |
| cred ca el este cel care tine de mana femeia ranita si pierduta intre "tratamente si tratatori" cu o sensibilitate: deloc feminina robusta si acuta - ca un cutit chirurgical cat despre mister...shi barbatii au misterele lor si din mistere nasc stele si din stele lacrimi..de neputinta sau nazuinta norocul privitorului la stele.. | |