| = deductia mea, citindu-te | silvia caloianu [08.May.05 09:56] |
| am citit cateva poezii de ale tale se pare ca nu iti ei prea in serios scrisul (doamne! cine zice! :D), ma refer, de fapt, la avalansa verbala, care oboseste cititorul, dar care contine, printre randuri, expresii de retinut. unei dedicatii in versuri, in care iti poti declansa debitul verbal cum iti vine (pentru ca...iti "cam" "vine"!), i-ar sta mai bine, cred, inscrisa la "personale". pentru ca sa se aleaga de unele singure cuvintele sa se spuna, e nevoie doar de...exercitiu. poti sa tii sau nu cont de sfatul meu insa nu am rezistat sa tac, sa nu iti spun: pacat de poezia care se pierde...nenascuta. dar poate ca e vorba de predilectii, poate nu am dreptate... | |
| = au , mama , cata textu' :)) | Dana Stanescu [08.May.05 14:08] |
| amadriadaaaa sper sa ai simtul umorului ca iti las comm. iata: ia sa vedem cate poezii percep eu aici. calul purta impecabil o cămașă albastră ce-n ochi culoarea cerului o răsfrângea bea bere cu mine de mână șezând la o masă și-n crângul de salcâmi mă-ndemna a visa hai să fim prieteni mă-nvăluia în cuvinte cu pieptul în bătaia vântului agale mă ducea învingătorului i se dau flori să nu ai teamă spunea el o poveste cu pantofi lucioși de lila a fost o dată ca niciodată un cadou pentru tine cum a zburat iepurașul cu balonul încă există eu mă simțeam precum un ursuleț de ciocolată și deveneam subit aerian din ce în ce mai tristă lumea de la-nceputuri peste ape-o călcam vibra în mine câmpul galben de mimoze hai sa-nvățăm spunea el iar eu îl credeam purtând pe degete mirosul lui de tuberoze a fost o dată ca niciodată un cadou pentru tine cum a zburat iepurașul cu balonul încă există eu mă simțeam precum un ursuleț de ciocolată și deveneam subit aerian din ce în ce mai tristă un cascador se rotea nebun salturi în lemn de mahon dar peștele cel mare înghite prea adesea pe cel mic orașul cu prieteni e numai o fantasmă desuetă-n vis și-au amețit de-atâtea limbi în cerc pendulele-n buric cu luna de pe cer te chem înstrăinată-acum să-mi povestești iar aventuri despre pălăriuță și te-aș ruga măi scriitorule să fii decent să-ți pui doar praf stelar pe dinți și periuță tu morcoveață cu dulceță hai la munte să nemurim cu mieii cântările la stână și să uităm ce anotimp mai bântuie în noi nemuritori cu florile de câmp o săptămână o să te spăl cu zori de zi veșnic pe tălpi voi fi prietena găinilor ți-ajunge-o viață te voi trezi cu gălbenuș proaspăt de ou iubindu-te cu rouă în fiecare dimineață te voi scăpa de împăratul automobilist să știi gingaș numai prieteni dragi o să-ți adun în jur te voi purta în mine pântec de păcate și miresmă o să-ți pictez la tâmple mister de clar obscur cântând șerpește pianisimo pe vatră am să te dăltuiesc tăciuni în fiecare an parfum de mere coapte-nisipul de la șatră cu gel dat pe copite și prazuri de oltean atât oranj ai abătut coperți de miez în carte măi calule chiar nu te cred că ești un cal și mă voi îmbăta de tine-n astă noapte basme de mandarin și flori de portocal of omule nu știu ce să mai cred m-ai zăpăcit când fluturi albi îmi mor pe brațe-n insectar chiar mă confund c-un trandafir cu ghimpi și mă trezesc petale-mprăștiate în ierbar să fie cal să fie doar trifoi desigur cineva mă paște parfum de porțelan în troițe m-adun mărgăritare mă risipesc buchet în cuib de primăvară la răscruci cântând cu mierle gureșe și flori de lăcrămioare e-așa târziu de nici nu știu cum să mă mai împart și ce mă fac de ești cumva prea hotărât ateu eu port pe cap cununi de sălcii cu rădăcini în praf nu vreau să mai confund un cal cu Dumnezeu și touși îmi e dor după-o cămașă care atârnă-n soare s-o primenesc cu apa din fântăni albind-o doar cu sare când îmi aduci o ciulama de ghebe în străchini smălțuite tot desenând pe-o pânză de păianjen culori neprihănite ____ unii te-ar invidia pentru abilitatea asta de a scrie mult si pentru imaginatie. poate ar trebui mai concentrat textul, ca eu am uitat despre ce era vorba. simt ca merit un premiu daca nu am gresit nici un tag. | |
| = luuung | Sorin DespoT [08.May.05 18:07] |
| las si eu semn ca mi-a placut... poema lunga, legata frumos. Doamna, va admir. lucrare reusita si incredibil de bine sustinuta in idei si intensitate emotionala pe intreaga intindere a textului... revin mereu cu placere. drag, DeSpOt. | |
| = impact... | silvia caloianu [08.May.05 19:09] |
| eh! sa recunosc: dupa ce am citit textul acesta, mai mult sau mai putin ametita, am intrat sa citesc si textul precedent, "desen despre el la casa eliad", dupa care mi-am scris comentariul anterior. acum, dupa ce ti-am citit mai multe poezii, zic, in concluzie, doar: "impactul cu numele ioan lila" :) | |
| = camasa albastra | Sandra Hanna Segal [08.May.05 21:52] |
| cam lung calul asta si cam prea multe animale pe langa el, dar m-a amuzat camasa albastra si inorogul, forand cu cornul in lemnul de mahon... dulceata de morcoveata :) poate, dar numai daca e facuta cu multe cuisoare si scortisoara | |
| = răspunsuri | simionescu adriana-marilena [09.May.05 10:08] |
| Viața în roz este așa tocmai pentru că se cântă în gând, iar gândurile noastre de ce să nu recunoaștem sunt tare ciudate uneori, sau poate că viața în roz nu există decât undeva, pe o linie foarte subțire, aproape insesizabilă între real și imaginar. Poemul conține aproape toate titlurile cărților publicate de scriitorul Ioan Lilă, de aici lungimea și forma sa în aparență haotică. Citez la întâmplare numai câteva dintre ele: PLOAIE AMARA -1978 AVENTURILE LUI PALARIUTA -1983 CASCADORUL -1983 SA VISEZI IN CRINGUL DE SALCIMI -1985 O POVESTE CU PANTOFI -1985 CA VINTUL PE CIMPIE -1987 LUNA DE PE CER -1988 HAI SA INVATAM -1997 MORCOVEATA CU DULCEATA -1998 UN CADOU PENTRU TINE -1999 Se mai întâmplă uneori, el s-a trezit cu un cal, eu cu o viață roz :) Silvia... ți-am ascultat sfatul, îmi plac oamenii de la care am ce învăța, eu îți admir de mult lirica desi n-am lăsat niciodata semn de trecere, am pus viața în roz la personale așa cum îi stă cel mai bine unui trai decent, în ceea ce privește "Desen despre el la Casa Eliad" aici e altă poveste fiind vorba despre un alt bărbat, desigur și el prezent în sală, chiar mi s-a părut a fi o seară de excepție Cenaclul de joi prin vibrația caldă și învăluitoare a celor din jur iar eu nu mai sfârșesc cu mirările deși toate clipele petrecute acolo sunt deosebite prin magia și parfumul lor poetic Bursucel... tu ai fler, ai sesizat perfect că ceva nu-i în ordine și că lucrurile nu stau prea roz așa cum aș fi vrut eu să pară, m-ai uns la suflet și ce răbdare ai avut să deretici și să faci ordine printre cuvintele mele de șansonetistă, mă uimești, chiar mă bate gândul să postez altfel poezia, în așa fel încât să evidențiez cu caractere diferite titlurile romanelor despre care pomeneam mai sus, ce părere ai? Oricum premiul 1 este al tău, râșnița de aur, cununiță n-am că florile le-am rătăcit prin alte poeme dar să știi că râșnește foarte frumos și plăcut visul Sorin... chiar mă întrebam pe unde ai dispărut de nu dai semn, că revii în pagina mea mereu cu plăcere mă bucură, dar fă bine și mai treci pe la Cenaclu, îți simțim lipsa. Hanna... știu eu că ai tu o rețetă de dulceață mult mai bună decât asta a mea, pregătește farfurioarele și fotoliile de răchită acolo în grădina ta, cafeaua o aduc eu semn vouă de viață în roz, dragilor, mulțumesc de vizită! Ama | |