| = Ridică-te, Lazăre, și mergi ! | Alina Livia Lazăr [16.May.05 05:53] |
| Vinvați, suntem, domniile voastre, de cetatea dacă surprinsă confuz în descânt, de alăturarea de cuvinte ce-și caută poalele, Lazărule, am pielea străbătută de daci, de sarmisegetuza cucerită, "a îngerii" nu există în dicționar, există numai fluturare de aripi, iar verticalul se face în plină urcare, din două încordări și-o singură sărutare, un om se poate ascuți cu o ascuțitoare în care-și vâră sufletul tocit ca să-i mai dea șansa unei înălțări, prea multe întrebări fără răspuns ca să mai pot pricepe că drumul, orice drum, nu te transformă, ci te face să devii tot mai mult tu însuți, mi-am luat poțiunile în formă de strâmb cuvânt și mi-am făcut formulă magică, șoptită la miezul nopții, să-mi scape sufletul de deochi și tâmpla de febră, și îți promit, Lazărule, că mă voi ridica și voi merge mai logic, lăsând în urmă uimirea mulțumii și-un Iisus cu pumnii sângerând din bătaia pe care mi-a aplicat-o sacadat ca să mă nasc. | |