| = deep-violet | maria balan [24.May.05 11:39] |
| tulburatoare,candida expresie- prima parte a poemului tau. si m-as fi oprit aici, nevrand sa mai aflu nimic despre prabusirea ta.as fi gresit, poate...pentru ca din caderea ta pare sa se fi iscat marturisirea | |
| = sărut iodat | ioana cheregi crișan [24.May.05 11:40] |
| cred că m-am așteptat la altceva, că aș fi vrut ca acest sărut să nu fie iodat, ca nucul să însemne statornicie, aș fi vrut să găsesc un uter în loc de pântec, organ care mă fascinează pentru că e casa miracolelor...aș fi vrut să sparg clepsidra aceea din care timpul să se risipească în cele patru zări ca o cenușă din urnă și așa eliberat de toate acestea să te regăsesc explicând un sărut... un text care aduce elementele cardinale ale existenței sub zodia unei culori care e menită să o mitizeze. | |
| = e aproape perfecta | Emil Carageorge [02.Oct.05 19:06] |
| ca și cum aș adormi în pîntecul tău sub nuc excelent!! Un vers cum putine mi-a fost date sa citesc in ultima vreme. Din pacate iodul care inunda finalul scade fiorul. Parerea mea e ca ai putea sa refaci finalul pentru ca e mult prea buna si merita! Bravo! | |
| = un sarut de iod... | scorus ilinca [24.May.05 23:30] |
| "iodul care inunda finalul" (Emil Carageorge)...hmmm... cred ca "iodul" rupe monotonia visarii si da viata trairilor anterioare tocmai prin antiteza pe care o releva...ceva de genul: monotonul monoton, intrerupt de ceva frumos dar care face totusi, ca tot intregul sa fie acelasi monoton.... sper ca nu m-am pierdut in "monotonie" si ca m-am facut inteleasa...asa..pe cat se poate de putin macar... ;) | |