| = "curajul de a miza pe noblețea sufletească" | Alina Livia Lazăr [04.Jun.05 06:28] |
| Gradul de pliere peste actualitate al eseului tău mă sperie, Corneliu. Dar mă bucur că am avut ocazia să îl citesc și cred că s-ar mai putea scrie pagini lungi pe această temă. Cred însă că gândim cu măsură, cu măsura aspirațiilor noastre și ajungem la snobism pentru că nu prea ne arată nimeni căile adiacente. Cred că este o problemă de alegere, de a avea sau nu "miza nobleții sufletești", dar simt această alegere influențată covârșitor și de mediu, de educație, de social, în general. Între integrarea armonioasă în societate cu valorile ei și optarea pentru valorile personale se cască deseori un hău. Evident, cine e mai puternic, învinge ! :) (Ca de obicei, a trebuit să citesc cu mare atenție ! O voi face însă și la următorul eseu !) Livia | |
| + străduința de a fi nobil | zabet mihai [04.Jun.05 08:35] |
| Lucid, pragmatic, bine structurat, argumentat si dureros de adevarat. De mult nu am citit un eseu asa de bun. | |
| + Corneliu | Elia David [04.Jun.05 10:20] |
| Stiind ce ti-am scris ieri la "homo poeticus", imi vine sa zambesc - pentru ca aici deconspiri o atitudine nu cu mult diferita de aceea pe care o adopta, de exemplu, "poetul", intre "ghilimele de aur", totusi, doar ghilimele... A te pretinde ceea ce nu esti - inseamna, intr-adevar, a pune bariere propriei deveniri. Ma bucur ca ai atins si acest subiect, in aceeasi maniera deloc facila, totusi accesibila si eleganta... | |
| = reverențe | Corneliu Traian Atanasiu [04.Jun.05 23:17] |
| Livia, nu te plînge, tu beneficiezi deja și de altă ambianță, important este să ai discernămînt, să nu pui miza aiurea. Mihai, mă bucur că am încă un cititor de valoare. Elia, nu știu cînd voi ajunge la smerenie, poate după 1001 de încercări. Dacă-mi voi ține capul pe umeri. | |
| = I will always be deliciously snobbish | Sandra Hanna Segal [05.Jun.05 21:07] |
| condiția bastardă afectată de cel ce nu se mai suportă pe sine și aspiră veleitar la o noblețe neînțeleasă, ce-i este constituiv interzisă foarte mester pus in cuvinte :)... si asta e un compliment venind de la cineva care se trage dintr-o lunga linie de snobi daca ar fi sa preiau definitia data de primul paragraf, o famile alogena, cu origini umile care a cautat sa emuleze niste valori straine prin impingerea plozilor mai sus si mai sus pe scara sociala, in cautarea diplomelor, onorurilor si functiilor:) bine, rau, indiferent... nu stiu... imi suna in cap franturi de fraze ca "tara te vrea prost", "doar niste parveniti, monser"... in acelasi timp realizez ca nobletea asta neinteleasa, in momentul cand e inteleasa, dispare, ca un balon de sapun, ca o gluma fara poanta. Fiecare familie nobila a pornit de la un om suficient de rapace si insensibil la suferintele celorlati ca sa se catere pe spinarile lor si sa isi cimenteze privilegiile. Snobii generatiilor de cruciati, mercenari si fanarioti sunt nobilimea autentica a zilelor noastre. E usor sa iti fluturi valorile de pe culmile istoriei. Superioritate vadita... asta m-a facut sa rad. In orice zi cu soare, ii umilesc cu placere cu degetul mic de la mana stanga. | |
| = să scoți limba ca pe-o ediție princeps | Corneliu Traian Atanasiu [06.Jun.05 08:23] |
| Și opțiunea ta pote fi bună. Noblețea sufletească, de care vorbeam în ultimă instanță, nu e vădită pentru oricine. Sper că asta am vrut să spun, chiar dacă nu m-am exprimat prea bine. Dacă am înțeles bine ultima frază, singurul înțeles al nobleții ar fi pentru tine să ai pe cineva la degetul mic cînd te uiți la soare. Servus! Umilul tău serv. Voi ucenici lîngă tine pînă voi afla tainele solare. | |
| = snobul și noblețea sufletească | Dana-Maria Onica [27.Dec.05 05:52] |
| Îmi permit să vă contrazic: -nu sunt de acord cu faptul că "virtuțile nobiliare și noblețea sufletească sunt dobândite doar in ambianța aristocratică și în climatul elitar"- să înțeleg că nici eu, nici dumneavoastră nu avem nici o șansă iar dacă manifestăm noblețe sufletească ,maimuțărim o calitate de neatins,oricâ- te eforturi de șlefuire interioară am face -nu cred că "noblețea virtuală a condiției umane" a fost vreodată prohibită -mascarada și ipocrizia pastișei, impostura existențială nu au nimic comun cu noblețea sufletească A avea un titlu nobiliar nu are legătură, în opinia mea,cu substanța umană, nu scutește de prostie, de urâțenie sufle- tească, de eșec. V-am căutat și nu v-am găsit în acest eseu. | |