| = contra de dimineata :) | Bogdan Groza [08.Jun.05 08:46] |
| Nu ma dezmint si iata ca te contrez iar :) Sper sa nu te supere desele contre in acele prime secunde cand aiurit ma trezesc soarele, reflectat in geam imi spune scoala-te lenesule, ca deja-i ora 9 si pescarusii demult zboara... in acele secunde cand ultimele puteri imi revin dezmortindu-mi blegele brate tandre simt in aer parfum de femeie si te caut pe tine, necunoscuta mea iubire, sub pat, sub asternut, sub dus, doar in pielea alba a dragostei... in acele secunde cand incep sa ma imbrac calm si incet ma gandesc la visele avute azi noapte si-m iadun, dintre riduri ultimele amintiri involburate, incetosate, si caut in minte cheia solutiei prin care sa te cuceresc ca pe o Bastilie | |
| = Imagine interioara | Adrian Munteanu [08.Jun.05 13:09] |
| Imi place punctul din care ai decis sa-ti conturezi cadrul propus. Clipele tale, desfasurate cu sensibilitate si capacitati descriptive, au, in final, greutate si adancime, prin acele "cheiuri de-atâta vreme lăsate de veghe în noi". De la descriere se ajunge la traire si autodefinire. M-ai purtat pe cai necunoscute, mi-ai deschis o lume interioara si alta reala spre care as alerga cu dor de meditatie si singuratate. | | |
| = 60 sec | cornel marginean [08.Jun.05 14:23] |
| deschid poarta dintre podurile peste care zbori tu buchetul de trandafiri il ascund timid in spatele unei coloane de piatra nu e parisul iubit pentru piatra lui si nici pentru soarele de peste poduri sau pentru sacrele lui monumente ci pentru ceva ce au lasat in carti cei ce au iubit acest oras, pentru acea frumoasa paradigma eu re- traiesc in paris prin poeziile tale , si zilele frumoase de acolo asa vrea sa le retraiesc sa spun ce mi-a placut in poezie : imbratisarea dintre parfumul de femeie, intim- prin petale de trandafir carora le da mirosul si monumental-ul acelui parfum cazut pe marmora catedralei stai pentru mine pe trepte la sacre si priveste 60 de secunde parisul poti sa te gandesti la altceva, ochii ti-i imprumut iti raman indatorat:) | |
| = Au file de l'eau avec toi.... | Magdalena Dale [08.Jun.05 16:02] |
| Poezia ta mi-a prilejuit o călătorie cu batteux parisiens, fără să am nevoie de explicațiile ghidului cu fundalul muzical al versurilor tale. Frumoase clipe, bogate în semnificații ce înfruntă timpul! Orice poezie a ta mă întoarce spre mine, pe firul apei încercând să dezleg înțelesuri... Cu drag, Magdalena | |
| = Raspunsuri dupa inorrare si ploaie :) | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
| Bodoganel Ei, hai, ca nici n-am intrat bine si dau peste un lenes, un aiurit, cu brate blege (speram ca doar bratele sunt asa), cautind-o pe aceea pe sub pat (of, Doamne, ce-ai avut cu ea?). Auch, dupa ce gasesti cheia zici ca eu sunt Bastille (inchisoarea deja darimata la revolutia franceza?? nu sunt de acord!!), sper ca te referi la Opera Bastille, cea care acum se inalta in sticla in piata cu acelasi nume. :)) Rid, fireste, caci nu am de ales. Te astept sa scrii, ca ma maninca degetelele sa te contrez. Multam pentru acest desert hazliu! Adim, ma bucura asternerea ta pe versurile mele, ma incinta felul in care si pentru tine cuvintele vin singure pe un chei, la rindul sau solitar uneori... De vei reveni, sincer usile iti sunt deschise si pescarusi vor astepta sonete pe aripi. Cornel Iti multumesc mult, da, pe trepte sacre am stat citeva minute, admirind un apus splendid printre trandafiri, amtindu-ma de culori si parfumuri. Ma bucura ca te-am facut sa retraiesti ceva atit de minunat. Datoria, cu onoare, pe la Eliad :) Magdalena Cea mai tandra intoarcere spre noi insine este atunci cind cineva drga noua ni se lasa deschis cu suflet cu tot. Ma bucura ca ai putut aduna din poezioara aceasta frinturi din mine-tine. Drag voua, Ela Drag, Ela | |
| = "cheiuri lasate de veghe in noi" | Nuta Craciun [08.Jun.05 21:24] |
| deosebite versuri, mai ales ultima strofa: "...clopotele se-mbraca in noapte sunetele lor deschid visele imi aduna pasii ultimi curgand involburata pe cheiurile de-atata vreme lasate de veghe in noi" ...mi-ai ridicat storurile, si lumina oarba se intoarce in pescarusi, atat de tandra ca ploua cu dor peste dorul de-atata vreme lasat de veghe te citesc cu drag | |
| = Nuta.. | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
| Dorurile se lasa uneori apuse, alteori rasarite, uneori doar planind in noi, peste noi, rasfrinte... Dorurile se aduna pe chei, pe tarmuri, se cheama, se striga, se... Ce ma bucura ca te poti regasi in versurile pe care ti le-ai ales de aici. Te astept mereu cu drag, stii... Ela | |
| = peisaj | Ana Suter [11.Jun.05 15:22] |
| Un peisaj de vis cu parfum si gust de departare... Imi zboara gandul la locul unde, intr-o perioada de foc pe la sfarsit de secol, toti mai marii oameni ai creatiei au fost stransi lucind, ca si tine, imbatati de ceea ce au in jur. Aici un peisaj aproape impresionist, cu prezente languroase si sclipiri pretioase pe ape. Frumoase cuvinte de traire si frumos am mai gustat si eu din tot. | |
| = Pictorului :) | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
| De as putea picta in cuvinte, poate as scrie numai in nuante de culori, in cel putin atitea nuante cite trairi am, oriunde as fi, cite ginduri am, oriunde m-as purta cu ele. De as putea fi pictorul unui gind sau al unei trairi mi s-ar epuiza vietile numai acolo. Multumesc Anuta si esential este ca nu numai ca impresionistii sunt ai mei pictori preferati, ci faptul ca tu ai intuit. Si pentru asta vei primi un fel de imagine atunci cind va fi secunda data. Si initial am dorit sa fie titlul "Apus pe Sena", dar atita de rau am inteles ca suporat unii franceza mea, incit am preferat sa ii mai las sa respire citeva secunde. :) Drag, Ela | |