| + ad urbe deleta | Andu Moldovean [20.Jun.05 15:25] |
| O tragedie sfarseste, in mod normal, un destin: al unui om, de pilda al lui Oedip sau al unui neam, de pilda al Atrizilor. Ne-am obisnuit sa ne incepem istoria de la intemeierea cetatii (ad urbe condita), insa aici vad istoria a ceea ce va fi de cand iata, am aflat cartea numarul noua acolo, tinand locul fotografiei, un destin prin ruga care incepe de la distrugerea a tot ce a fost ad urbe deleta. Recomand acest text spre citire si re-citire celor ce inca mai simt o rugaciune. pârjolește Doamne acest izvor ce rătăcește neștiindu-și albia Sper sa mai gasesc asemenea texte in pagina ta de acum inainte. Bobadil. | |
| = hmm | Lucian Mușet [20.Jun.05 21:48] |
| "atâta liniște nici nu mai știu dacă mor ori abia am fost fătat de-o lupoaică" cam asta e atmosfera... vorba lui Bobadil, textul trebuie recomandat acelora ce încă mai simt o rugăciune! cu bine, | |
| = maturand amintirile | Anca Pepelea [20.Jun.05 21:51] |
| am citit poezia dupa ce vazusem motto-ul tau...si ma simt ca si cum as fi trisat. ca si cum aflasem totul inainte. si nici nu mai stiu cum am ajuns la finalul poeziei, am pasit prin ea urmata de ecou, acel ecou..."as muri o singura data"... cine a spus cuvintele din motto-ul tau...spune-mi, te rog, cine? multumesc. | |
| = alb-negrului | Ruxandra Moholea [20.Jun.05 21:54] |
| "am întins brațele spre lume din instinct în piept o spaimă învață să umble neconvinsă de persistența cărnii la capătul cel mai de jos al spiritului" Pare primul contact cu lumea când mâinile sunt singurul mod de a o percepe. Ceea ce nu știm încă acum este că această mișcare este esențială pentru existență. Dualitatea materie spirit este incertă, chiar și în urma pipăitului constatativ. Mai târziu se va extinde, iar necredința își va cere tributul.("vreau să te pipăi și să urlu:Este!") Secvența a doua reia ideea, adâncindu-i sensurile prin "cheile contorsionate" care ar trebui să deschidă, în schimb, dau senzația de neputință. Motivul lupoaicei(îl regăsesc destul de des în ultima vreme!), o sinteză între primitivism și putere, între forța de a pătrunde întunericul și instinctul animalic. Secvența finală, rugăciunea propriu-zisă, e un soi de incantație, un crez care însoțește pășirea în lume, urletul lupului singuratic spre lumină. Mi s-a părut interesant să ma joc cu "Cheile contorsionate sau distorsionate" ale poemului. Sper să nu fi încălcat vreo lege... Gând bun, Ruxandra | |
| = raspuns profan la ruga... | ioana matei [20.Jun.05 23:16] |
| Roaga-te ca neputinta ta sa nu devina ruga si implora-l pe Dumnezeu sa nu te transforme in abur. Pana nu e prea tarziu... In rest, probabil ca scrii bine... | |
| = de 7 ori cate 7 | carmen mihaela visalon [20.Jun.05 23:33] |
| pârjolește Doamne acest izvor ce rătăcește neștiindu-și albia ridică-l în aburi la tine pană s-o face nor du-l departe pe-o ploaie de vin cat bobul de Graal pe malul iertarii lui 7! | |
| = Doamne... | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
| "atâta liniște nici nu mai știu dacă mor ori abia am fost fătat de-o lupoaică" De mult timp nu am citit versuri cu atita fir sfint. Iti multumesc Albule pentru cit de aproape simti cerurile. Un poem deosebit, din partea mea, admiratie simpla. Drag, Ela | |
| = nici nu mai știu dacă mor | Negru Vladimir [21.Jun.05 07:24] |
| Andrei... ai priceput foarte bine ce am vrut sa exprim... vine o vreme in care simti nevoia sa te rogi cu toate cuvintele ce si-au mai conservat inca sensul.Multumesc. Lucian... nu stiu daca trebuie recomandat... e o ruga atat de subiectiva incat nu stiu daca are valoare pentru altii. Anca... eu stiu ca nu exista sfarsit... ca neantul e doar o chemare si nimic mai mult... restul sunt doar treceri. Ruxandra... frumos ai interpretat textul meu... bratele intinse din instinct reprezinta doar reflexul de a te raporta la lume... acolo e spaima de mine insumi dupa ce privirea incepe sa se priveasca pe sine. Nu ai incalcat nici o lege... bucuros sa stiu ca ma citesti. Ioana... poate ca nu este vorba de neputinta cat de intelegerea statutului de creatura si la renuntarea de a mai incerca sa-mi construiesc lumea de unul singur. Aburul e doar apa care trece intr-o alta forma... poate fi moartea, poate fi orice. Carmen... da... 7... impartasirea din lumina. Ela... daca ai simtit sinceritatea versului atunci sunt foarte multumit... tu stii sa rezonezi. Multumiri tuturor celor ce au lasat semn aici. | |