| = Inserarea | Valeria Pintea [03.Jul.05 17:21] |
| Am simtit o deosebita incantare cand am citit randurile tale. Frumos. Te felicit din inima. | |
| = Valeria | Madalina Maroga [03.Jul.05 17:32] |
| Valeria, Multumesc ca ai poposit aici, in inserarea mea care docmai se duce... Am sa poposesc si eu la tine in pagina cat de curand. Mi-a placut mult mooto-ul de pe pagina ta de autor. Te mai astept! Madim | |
| = * erata | Madalina Maroga [03.Jul.05 17:56] |
| motto-ul nu, mooto-ul :) si tocmai nu, docmai... se mai intampla... aici am o scuza... din cauza... inserarii :) | |
| = Mai mult alb decat negru! :)) | Dinis Adrian [03.Jul.05 22:36] |
| Imi place poezia. Simt un oarecare Glas al Tacerii... al inserarii. Probabil cromatica alb-negru... Ah, inserarea cu sufletul alb imi provoaca un sentiment placut ,, pentru neagra tăcere, neagra iubire/ a zgomotelor noastre neștiute..." Imi pare un mediu propice iubirii negre si a patimii pasiunilor- seara, tacere si ca cireasa de pe tort: Iubirea. Mai mult alb decat negru! :)) Probabil ca te intristeaza plecarea serii... | |
| = Nu tulbura înserarea | Monica Manolachi [03.Jul.05 20:00] |
| Mădălina, îmi pare vie surprinderea aceasta a trecerii înserării. Poate pentru că adesea mă fascinează trecerea cerului prin nuanțele de albastru. Dar mi se pare că prin monologul dramatic e vorba și de un cer interior, ca și cum zilele, nopțile s-ar întâmpla în personaj. Remarc personificarea înserării care se înspăimântă din cauza nostalgiei… E ca și cum rotirea pământului ar fi efectul nostalgiei umane, nu al unor legi fizice. În același timp, e ca și cum am spune că orice am face, legile naturii au o zonă a lor imperceptibilă, de necuprins cu legile omenești. (cred că e un imperativ acolo… “nu face zgomot”). Cu drag, | |
| = Înserarea | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
| Ca o întrezîrire a nopții prin zi, a intunericului prin lumină, a visului prin iluzie, a sfirsitului prin început. Ca un poem despre lucrurile ce se intimpla intr-o perpetua desfășurare, ce nu trebuie sub nici un chip tulburată, căci atunci: "uite cum fuge înfricoșată spre locurile care-i înțeleg alba tăcere a sufletului și ne lasă umbrele - marea liniște neagră - pentru neagra tăcere, neagra iubire a zgomotelor noastre neștiute..." Ramercabil sfârșitul poemului tău, o intensitate a trăirii exprimată matur, fără exapnsiuni inutile. Frumos, Mădălina, felicitări. Daniela | |
| = * | Musat Dana [04.Jul.05 10:19] |
| O lumina ametita de vise apasa cerul innegrit de tacerea inserarii, l ucide, il iubeste, pana cand il arunca in cimitirul unei stele. drag, dana | |
| = hm | florin bratu [04.Jul.05 12:11] |
| nu/i bai, zic eu. si noaptea are farmecul ei, bunaoara, desi arata lucrurile nici macar pe jumatate, universul ti se pare mult mai mare, sau asta o fi problema. :) placut mult poezie, insa in mod special inceputul ei. "să nu faci nici un zgomot înserarea aceasta nu trebuie să plece" | |
| = Adrian, Monica, Daniela, Dana, Florin | Madalina Maroga [04.Jul.05 15:30] |
| Dragii mei, Ma bucur nespus sa va stiu aici, aproape de inserarea mea. Gandurile voastre imi prind bine, va multumesc!... Cu drag, Madim | |
| = Madim | Preoteasa Marinela [05.Jul.05 01:13] |
| Madi, ma bucur de fiecare data cand citesc poezia ta, e o parte foarte delicata a eului tau si o prezinti foarte sensibil, foarte frumos. Cu drag, Marinela | |