Comentariile membrilor:

+ muncitor cu zorile	Florian Silisteanu [29.Jul.05 23:34]
acest poem se poate pune cred fara doar si poate in genunchi pana la coate sinele pare sa construiasca un perete. se inalta iata o casa. sinele ucisul pleaca ramane poetul poetul traind in varful picioarelor care aduce muncitori cu zorile pentru a dezlega strans drumul
=  ordinar	Ionut Caragea [09.Mar.07 16:55]
un subiect uzitat, nimic nou sub soare, poate doar forma simplista prin care autorul incearca sa se desprinda de un stil predominant redundant. Ai alte poezii mult mai bune, aici aprecierea mi se pare exagerata. Parere personala. Numai bine
=  Poem-esență	Dora Violet [30.Jul.05 09:03]
Poem esențializat, fără prețiozități, cuvinte trăite într-o maturitate a creației, fără necesitatea umplerii metaforice sau simbolice. Cuvinte-grai într-o poezie a plecărilor din iubire, în care sentimentul se lasă filtrat prin reflecție: "ca și cum timpul n-ar fi mers pe urma călcâielor" Timpul prin care mergem devine timpul care ucide prin intermediul celui care abia venind în viață prea timpuriu pleacă "și care/a uitat să mă culce". Finalul fără final, căci drumul ne este înlănțuire, poemul pare că se dorește destrămat în alt poem, ca și cum strânsoarea aceea de viață "în drum", lasă cititorului dorința de a descătușa sufletul prins acolo, în aceste cuvinte: "m-a lăsat în picioare strâns legată în drum"... Ca și copacii, noi murim "înn picioare", câtă vreme ne suntem verticali, dincolo de orice părăsire posibilă sau ucidere lentă de suflet. Mulțumesc pentru o lectură între noapte și zi. Drag, D
+ obisnuit, discret, elegant.	Florina Daniela Bordieanu [30.Jul.05 13:18]
O mica bijuterie aici, cu aripi de fluture de-o zi. Fara sclipirile pietrelor pretioase, fara luciri de iluzii sforaitoare. O iei smplu si ti-o pui la piept, discret. Apoi incerci sa-ti desprinzi picioarele din locul in care te leaga si incerci, cu greu, sa faci pasul acela. Care desparte lumea de nelume. Si simplitatea de ostentatia zgomotoasa. Pentru linistea, pentru ragazul de care are nevoie fiecare drumet, luati, domnii mei, o bijuterie eleganta si discreta doamnelor pe care le-ati uitat de atatea ori zambetul, prinsi de cotidian. d. P.S. Caragea Ionut, fiecare are dreptul la opinie. Cuvantul acela insa avea destule sinonime, printre care, cel mai uzitat in limba romana, fara a avea conotatii dubioase, este "obisnuit". Daca scriai asa, nu suparai pe nimeni. cu bine, aceeasi.
=  starea de poezie	Nan Florian [30.Jul.05 14:32]
Sa ai o astfel de idee, sa gandesti astfel, sa pui neobisnuitul timpului si calcaielor ca si vina in varful picioarelor si sa-i amintesti cititorului ceea ce este cu adevarat important: starea de poezie, poate fi transpus in banal cu un cuvant extrem de simplu. Har.
=  metamorfoza?	Mușat Dana [30.Jul.05 15:03]
Cred ca "Metamorfoza" nu e titlul potrivit. E adevarat ca surprinzi doua stari ale eului, dar asta nu inseamna ca e metamorfoza. Din moartea aceea simbolica in care te-a aruncat el, te poti ridica usor. Mi-au placut mult: "tu veneai ca și cum timpul n-ar fi mers pe urma călcâielor"9chiar daca e folosita mult uzata imagine a timpului care sta; oricine ar dori sa aibe timpul la picioare) si "a uitat să mă culce" Cuvinte simple, dar fumoase. Stiu ca poti mai mult, caci te citesc si uneori chiar nu pot lasa un comentariu de teama unui off-topic, pentru ca nu pot decat sa laud si sa spun"ce frumos". Asa ca ma abtin. drag, Dana
=  eu cred	bazil rotaru [02.Oct.05 19:06]
Eu cred ca e un poem prost, tributar planctonului poetic din care traieste acest site. Autorul este inecat cu totul si nu se vede decat dorinta manifesta a scrie si a publica. Prost !
=  raspunsuri	nichita victoria [02.Oct.05 19:05]
Sile, se aud voci de pe margine cum c-ar trebui sa vii cu traducerea:) multam pentru semn. mult Ionut, ai dreptate, e un text ordinar. Dora, nu trebuie sa lasi pe altii sa descopere ceea ce reprezinti. ne definim singuri, daca avem aceasta veleitate. multam. Dana, formula de mai sus ma multumeste aproape complet desi imi dau seama ca e cu totul imperfecta. in felul acesta scuz pe toti care se uita la mine cu suficienta. multam pentru semn:) d-le Nan, timpul nostru, al fiecaruia, ia formele cele mai paradoxale si, astfel, m-am intrebat in ce forma mi-ar conveni ca sa ma pot declara multumita. multumesc pentru apreciere. Dana, cand scriu nu ma gandesc daca pot sau nu mai mult. textul de mai sus se vrea impietrirea unui moment dificil. imagineaza-ti o femeie careia ii moare sotul in brate, in mijlocul drumului. cand vrei sa transpui momentul nu te gandesti daca poti sau nu mai mult. il transpui cum te pricepi si cum ai simtit atunci. multam de trecere. d-le Rotaru, asa este, aveti dreptate, ca intotdeauna. scriu des si prost.
=  tălmăcind nașterea	Florian Silisteanu [30.Jul.05 21:40]
fiind vorba de o metamorfoză traducerea nu-și mai are rostul. ori cine pe cine a simțit tălmăcind nașterea. poporul silisștean se cam satură să dea explicații. Amicului bazil rotaru însă îi pun un ficus spre cățărare înspre dinspre o yicere de poem. Nu de alta dar poate
=  ...	bogdan stavăr [02.Oct.05 19:06]
eu nu inteleg ce reprezinta stelutele alea doua de sus.e un text super prost, banal fara nici un orizont care pare a milogeala. cei care au dat stea la asa ceva inseamna ca nu prea stiu sa citeasca in primul rand sau poate ca ei vad ceea ce noi nu vedem.
=  bogdan stavar	nichita victoria [02.Oct.05 19:05]
dupa cum vezi ti l-am aprobat imediat. de data asta fara sa ma rogi cum ai facut ieri la ultimul tau text postat. acum ma scuzi si tu ca nu reusesc sa ma ridic la nivelul calitativ al textelor tale. sunt si eu, asa, mai incepatoare, ca si cei care au acordat stelele. asta e, iarta-ne si tu
=  re	bogdan stavăr [09.Jul.07 15:54]
dupa cum vezi ceea ce vorbesc cu unul sau cu altul, daca ne pupam sau nu undeva, nu zic nimanui. ce sa facem daca ne conduceti, doi conducatori avem si noi in tara asta , pe dvs si pe Basescu. mai vb.
=  de caldura...	Costin Tănăsescu [30.Jul.05 23:19]
stavar, tii minte ca ti-am urmarit evolutia? ei, ma incumet sa-ti dau verdictul chiar acum: te incadrezi la ratati forever. atat din punct de vedere literar(sunt sigur ca-ti trebuie traducator acum dar iti traduc eu: scrii foarte prost) si din punct de vedere al celor 7 ani de acasa. daca eram admin, erai persona non grata pe 22 de ani fiindca tu te mai incadrezi si la categoria celor care nu stiu sa vorbeasca, sa comunice... e un subcurent al categoriei:"lipsa celor sapte ani de acasa". e cald si-am vrut sa ma racoresc. sa ma ierte lumea de offtopicul acesta, in special tu, Nichita. am facut-o pentru ca am momente, ca peia de exemplu, cand nu mai sufar mediocritatea si mocirla de aici... si ce poezie frumoasa, una din cele mai frumoase poezii pe care le-am citit in ultimele zile. asta e...I love you all!
=  despre stele	Anni- Lorei Mainka [31.Jul.05 02:15]
draga nichita, dupa multe drumuri prin ceruri straine m´-am intors sa ma uit la al site-ului.....aceste rinduri, ginduri, ofuri imi priesc, pe virfuri am citit, pe virfuri am ramas si m-am simtit, stiindu-ti textele, ca la mine acasa relaxata ca tu nu te-ai schimbat atit de repede ca "alte ceruri"....aceste versuri se simt nu se citesc, se ascund sub piele, astfel ca simbolul steluta e binevenit in lumea aceasta plina de vifornite pina si pe cerul unui site de poezie...va multumesc celor care ati dat stelele....poezia buna ramine, cu sau fara stele....imi fac griji de cei care nu inteleg metaforele din spatele vitrinei "text"....si da, sufar cind citesc la tine sau virgil diaconu cum bate cineva in geam gata sa-l sparga....pe curind
=  explicitate	Ionut Caragea [09.Mar.07 16:55]
Domnule Silisteanu, pe cat de bune aveti unele poezii, pe atat de superficiale aveti unele comentarii. Nivelul dumneavoastra de acces ar trebuie sa se remarce si in comentarii, pur si simplu pentru ca aruncati cu stele nu mi se pare o modalitate corecta de a va proteja. Schimburile de stele la niveluri de la 120 in sus sunt un subiect cunoscut, nu voi insista asupra lui. Insa datorita acestui nivel ar trebui sa aveti mai multa consistenta si nu citez: "poporul silisștean se cam satură să dea explicații. Amicului bazil rotaru însă îi pun un ficus spre cățărare înspre dinspre o yicere de poem. Nu de alta dar poate" Ar trebui sa dati un exemplu pentru noi restul userilor de mai jos prin explicitate si detaliere. Sper ca d-na Nichita sa nu puna acest comentariu la off-topic si sa va dea posibilitatea de a va analiza comentariile din prisma celor spuse de mine aici. Multumesc
=  parere	Liviu Nanu [31.Jul.05 11:31]
Eu cred ca textul de fata nu e ratat, insa devine putin deranjante expresii ca ("urma călcâielor", "vârful picioarelor", "picioarele" apar de doua ori in text) mai putin poetice si care scad valoarea estetica. Si mai inteleg un lucru (pe care unii il ignora): aici e un atelier in care fiecare dintre noi ne expunem incercarile lirice, mai reusite sau mai putin. Bunul simt cere ca, atunci cind avem ceva de spus, sa venim colegial, cu aprecieri sau sfaturi. Altfel inteleg ca unii isi fac un cont doar cu scopul de a-si varsa zoaiele pe efortul altora.
=  Consider că:	Roxana Niculae [31.Jul.05 11:46]
Este o trăire desenată în cuvinte.Sensurile adânci sunt punctul forte al acestei poezii. Este o stare, o trăire, o expunere a unui "simțământ" care nu trebuie disecată in nici un fel.Doar citită si privită dincolo de cuvinte. Cine are feeling, o simte.Cine nu ... o descompune.
=  domnule Caragea, domnilor doamnelor	Florian Silisteanu [31.Jul.05 13:11]
Pare a fi dificiă o trecere peste podul unui poem. este ca și cum pe vaporul ce pleacă spre FRUMOSUL UNUI POEM nu ar mai fi decât un loc din cele o mie pentru care s-au vândut bilete. Urcă pe puntea vasului cel care are forță, care are lipit în frunte un CEVA. Ca să pricepi mai bine și poți asta tre să înțelegi că ficusul poemului tău ar putea fi așezat pe punte...adică maestre nu scrii rău dar nici genial nu ești.de aceea am spus ca ...poți. Dar de aici până a lua în geamantanul călătoriei și răutatea este altceva. nan al lui Liviu a spus pe înțelesul tuturor. Cât despre nivelul unudoizero află că nu l-am cerut și nici nu l-am cumpărat și sincer să fiu nici foarte curios nu am fost pentru ce îl am. Tot ce știu este că mă bucur de prețuire prin lume, că reușesc uneori să bucur patria, femeia ori copilul, buburuza ori păntecul unui poem prin poemul care se naște poemul siliștean. Nu sunt modest fiindcă sunt talentat și cu dragoste mare față de Domnul. Am tot spus că nu putem fi la fel. Cu neinspirată amiciție florian silișteanu în timpul vieții.
=  asculta-ma...	Constantin Enianu [31.Jul.05 15:25]
O mare neimplinire in aceasta intreprindere in care multi stiu sa-si traga fumuri din viata, si cuceresc nimicuri. Ovidius, romanul, a fost cel care a generat "metamorfoza" ,adica lucrul care are loc, dar nu trebuie vazut, mai ales de poeti...
=  Setea	nacu ovidiu [31.Jul.05 19:07]
...ca de obicei ,n-am avut rabdarea de a citi toate comentariile si pe la jumate m-am oprit ca sa subsrcriu si eu cu parerea!(comportamentul tembel propriu "agonizantului"). sincer, poemul depaseste limitarile spatio-temporale actuale printr-o simplitate controversa(n)ta - de unde si acuzatia de "subiect uzat". insa uneori mai ai nevoie si de o curatire atmosferica de atrocitatile boombastice ale poeziei prezentului. o picatura de infinit face mai mult decat un kil de versuri galagioase care doar vor sa para "arta"; Mai avem nevoie si de infinit cateodata.
=  iar	nichita victoria [02.Oct.05 19:06]
Anni, tu vii asa de rar pe la noi, pe la mine... iti multumesc. ii multumesc si lui Cristian, prin el te-am descoperit, gasit, placut, asa cum esti:) Nanule, stimabile, vecinule, poetule (si alte alea), bine facusi ca venisi. nitel surprinsa de aparitie, da' bucuroasa. multam. Roxana, multumesc mult. timpul intra si iese pe unde nu te astepti si cum nu te astepti, fiindca nu se teme de moarte. eu ma tem. iar multam. Constantin, te ascult, mai zi-mi... mai zi-mi ca metamorfoza are mai multa putere decat carnea, ca se plamadeste din indepartarea silentioasa si lenesa a poftei de viata, dintr-o voluptate complexata, dintr-un prea mare respect fata de pacat, mai zi-mi... Ovidiu, nici nu mai stiu de cand n-ai mai trecut prin pagina mea. te uitasem. ar fi un semn de naivitate din partea mea sa cred ca voi putea inlatura "judecata din ochi" care nu este altceva decat o generalizare pripita care circula. e agasanta si de o falsitate completa. in rest, ce sa zic? te mai astept cand si cand.
=  Hee:)	Loredana [02.Oct.05 19:06]
Poem profund,deloc pretentios,cu termeni comuni. Remarc puritatea acestui text prin termenii folositi: ,,calcaie'' , ,picioare' , ,drum',bine inchegat,curg cuvintele siroaie in el,dar toate cu un rost. Nu stiu cat de bine am inteles eu si imi este si cam frica sa comentez dar o voi face totusi. Intr-un comentariu anterior cineva afirma cum ca titlul nu ar fi tocmai cel mai potrivit.Zic eu, titlul este perfect. Argumentez desigur: ,,tu veneai ca și cum timpul n-ar fi mers pe urma călcâielor'' - parca ar fi vorba de o persoana care si-a facut aparitia intr-un moment aparte in viata ta, intr-un mod special. ,,tu ești desigur cineva care m-a ucis apoi a plecat pe vârful picioarelor și care a uitat să mă culce'' - aceasta persoana care zic eu iti era draga ti-a facut rau, indepartandu-se mai apoi din viata ta intr-un mod cat se poate de discret si de ...hm...misogin i-as zice.Acel ,pe varful picioarelor' imi da impresia ca s-a strecurat in dorinta de a nu fi observat. Versul ,,care a uitat sa ma culce'' imi da batai de cap.Poate fi vorba despre o persoana care desi ti-a facut rau nu te-a afectat asa cum crezi tu ca si-ar fi dorit. ,,m-a lăsat în picioare strâns legată în drum'' -eh, ciudat. ,drumul' accentueaza ideea de singuratate, pustiu. Ideea de a fi strans legata sugereaza parca faptul ca era o situatie fara scapare parca.... Uffff, draga Nichita, cred ca am facut varza textul tau.Oricum, am scris ce am desprins eu din el.Sper sa nu te fi suparat.Mi-a placut teribil textul. Chiar a trezit in mine tot ce am spus. cu mult respect si mult drag de tine, Lore
=  Imperfect	Raoul Savos [15.Aug.05 07:24]
Imperfectul primului verb/vers are un efect ciudat asupra intregii poezii.Fiind subtil, e mult mai putin incisiv decat perfectul compus, taie din forta si mai ales incetoseaza un final care ar fi trebuit sa fie surprinzator. Era poate interesanta ciclicizarea poeziei prin imperfect-perfect compus-imperfect, sporind astfel libertatea trairii si formalizand miscarea...
=  martoră la atîtea despărțiri și revederi...	Tudor Negoescu [03.Oct.05 15:37]
De veghe la marginea drumului imperial, strîns legată pe cruce, martoră la atîtea despărțiri și revederi...de unde atîtea lacrimi?
=  raspunsuri (tot tarzii)	Eugenia Reiter [04.Oct.05 15:10]
Loredana, tu mi-ai fost draga din prima clipa. inca-mi esti:) sper sa ne revedem. multumesc Raoul (cu accent), nu umblu dupa efecte, surprize sau alte cele. rar imi modific ceva prin texte. multumesc pentru sfat. in rest, toate cele bune... Doru, in fata ta cuvintele si, mai ales, necuvintele se imbulzesc, risipesc, aduna, destrama si tot asa... niciodata nu stiu cum sa-ti vorbesc. stii asta. multumesc
=  Parla piu piano	Tudor Negoescu [04.Oct.05 15:17]
Vorbește-mi despre iubire, dacă te temi de moarte. Vorbește-mi și vei fi liberă...
=  se pare ca...	Mara Vlad [09.Jul.07 15:55]
... m-am tot uitat in lista de mai sus sa vad daca nu cumva la vremea respectiva am lasat vreun semn aici. Nope... Poate pentru ca acum sa vin peste poema (iar si iar si iar) si sa iti spun, Nia, ca ani de-a rindul am citit si recitit si rascitit in minte ultimele versuri asa: "m-ai lăsat în picioare strâns legată DE drum" Nu ma intreba de ce. Poate pentru ca te stiu... Multumesc ca cel putin tu ai lasat aici cite ceva din ceea ce a fost deunazi. Asa de tare imi place citeodata sa recitesc :) stind intr-o palma rezemata. Multumesc. .... cea legata de drum...
=  vis	Ana Drobot [18.Jul.17 15:39]
Iubirea ne schimba, asa spun si psihologii. Si creeaza dependenta :-)
+ Simplitate	Ana Urma [18.Jul.17 17:23]
Simplitate, rafinament în exprimare, mesaj. Talpă, călcâi, nisip, vulnerabilitate sub vântul necruțător al iubirii, un taler al balantei mai greu decât celîlalt. Așa am citit și simțit în acest moment al lecturii, în consens cu starea mea de acum. Mulțumesc celor care, prin comentarii, au adus-o în prim plan.