| = avaritie 9 | Bogdan Groza [01.Aug.05 14:49] |
| nu mai doream decat sa ploua-n noua trupuri grupuri la est adaposteam si posteam ocolonie de furnici mici rasaritul era intunecat si inecat de balariile cuvantului vantului restul punctelor cardinale nu mai prevestea decat o iluzie de infuzie de iubire iar singura evadare din lumea asta ingrata era o tigrata birmaneza nu mai doream decat sa se faca soarele fara raze si faze sa-mi fie doar miristea incremenita in linistea uscaciunii naucita de o aparitie de fata morgana, dansand ritmic pe un menuet cochet nu mai doream decat fluidul care ma lasa sa trec si sa petrec intr-o mangaiere ce tot cere mana, o data pe saptamana din zvacnirea de aripa a noptii ma picuram si ma strecuram printre ploaie | |
| = Bodoganel | Dora Violet [01.Aug.05 15:50] |
| O contra mai romantioasa asa, mai cu fata morgana, ba-i aici, ba nu-i aici. Si cind te uiti mai atent apare o pisica, dar nu oricum, tigrata si birmaneza. Immmmmmmm, ce gusturi are Bodoganelul la pisici. Ia sa ai grija ca nu te zgirie ca birmanezele sunt cica geloase foc. :)))) Mulatm fain, curind va fi si zece :)) Drag, D | |
| = dominarea ploii | Adina Batîr [02.Aug.05 00:42] |
| Si la mine ploua, dar nu ca la tine sau ca la acest "tu". Aici sunt ape ale nemarginirii, ale neuitarii sau dorintei de evadare de unde nu mai e loc... "nu mai doreai decât fluidul zilelor prin care să treci fără o mână întinsă spre mângâiere ploaia numai pe tine te ascultă când îți ridici umbrele crescând în jurul norilor" - aici e ceva deosebit.. de parca zeii ar patrunde prin fiecare strop si l-ar domina. | |
| = A-din-a | Dora Violet [02.Aug.05 14:44] |
| Sunt ploi adorate intr-o nemarginire de suflet tinjind dupa o viata de dincolo de arsita. Acolo, in acel sfirsit de versuri este o ruga pina la lacrima zeilor. Multam, mic talmaci, te mai astept. Drag, D | |