| = "numai tu mai erai floricica alba" | maria balan [16.Aug.05 20:51] |
| alexandru-dan, stii ce greu e sa 'comentezi' poezia unui adolescent? mai ales cand descoperi cum vin inspre el trairi ale unei alte varste ("cu timpul pe umeri" ar putea insela pe oricine...in mod normal ar evoca o stare fara tangente cu elanul, entuziasmul varstei tale)... sa dam la o parte prejudecatile cand vine vorba despre poezie, incep sa cred ca nu are nici o legatura cu numarul anilor. finalul atat de cuminte, curat...mi-a placut mult "și dintre toate, da, dintre toate numai tu mai erai floricică albă și a mea", desi poate ai fi vrut sa spun ceva despre ceea ce pare a fi inovatie in poemul tau. mai putem vorbi si despre asta, odata... cu drag. | |
| = maria | Alexandru Dan-Alexandru [16.Aug.05 23:27] |
| ma bucura faptul ca te regasesc in pagina mea, si, da poezia nu are nici o legatura cu numarul anilor. cat despre final...am citit dorinta anei blandiana si m-a pus pe ganduri....am realizat ca nu teribilismul etse totul. si am incercat un nou stil. sa vad ce-o iesi. cat desre inovatie....m-ai bagat total, total in ceata... te mai astept cu mult drag , | |
| = narayan | Raul Huluban [17.Aug.05 18:20] |
| . eu ti-am luat multe texte la lectura mai demult, si acum iar, incercand sa gasesc locurile unde gresesti, la fel cum stiu ca si tu le cauti, si am ajuns la concluzia ca nu caut nici eu nici tu unde trebuie si cum trebuie. nu ai nevoie de o cautare grava atat in poezia ta si a stilului ei, si nici de descoperiri majore, iar afirmatia ta "am incercat un nou stil" mi se pare mai mult decat fada si inexistenta, datorita faptului ca pentru a ajunge sa experimentezi un "nou stil" ai nevoie sa pornesti de la unul, sa ai stilul tau consolidat. . asa incat te voi ruga sa te gandesti putin, in liniste, la lucrul care mi-a venit in minte, descoperind ca nu e de folos sa caut/cauti toate scaparile si stangaciile din poemele tale pentru a le remedia intrucat pentru moment, pentru a ajunge sa (iti) intelegi scriitura ai nevoie de limpezime (!) in expunere. ce faci tu este de a reda nuanta/infatisarea (!) ideilor si trairilor in versuri. nu de asta ai nevoie, ci de o abordare si nuantare personala a lor. pentru a-ti scrie starile, etc, -pentru a te scrie intr-o singura sintagma- preferabil ar fi sa renunti la expunerea sub forma de povestire ("nu mai era nevoie de nici o dovadă") si la elementele pe care le iei de-a gata cum ar veni, (ca exemplu timpul din poezia asta, cerul, florile, etc) si sa le creezi tu din ceea ce observi in toate zilele tale. nu folosirea timpului si a iubirii, durerii si a altor cateva te aduce in stadiul de cliseu, ci goliciune cu care tu le (si te) scrii. . am incercat din ultimele tale cinci texte sa iau trei, si fiecare strofa am scris-o intr-o singura fraza. a iesit urat, iti spun sincer, dar totodata iti spun ca te admir. pentru cum scriai la inceput si pentru cum ai ajuns sa scrii, motiv pentru care incerc sa iti ofer si o alta perspectiva asupra textelor tale, privita de un nimeni (eu). depinde de ce vei intelege tu. e important sa tot scrii si sa tot recitesti ceea ce scrii, pastrand in final ceea ce tu crezi ca merita. aceste randuri ar fi cateva din ce gandesc eu vis-a-vis cu ce faci tu. sper sa te opresti asupra lor un timp, sa pastrezi ce crezi ca este bun si ce nu, sa inlaturi. . despre textul de fata pot sa iti spun ca imi place cum debuteaza. puteai sa spui ca te-ai visat avand o mie de ani, dar ai evitat asta, si uite ce lucru bun ai scos. un inceput entuziasmant, la fel ca prima strofa. ce nu-mi place este acel "nicăieri nu puteam vedea decât propriul meu " si "al naturii". asemenea versuri ar fi de evitat. . "nu mai era nevoie" renunta la "mai". spune direct. . "floricica" mai bine simplu, "floare". . ultimul vers este ok. . vezi in ultima strofa multitudinea de idei nelegate/fructificate? doar nuanta? si lipsa nuantarii lor? aici ar fi de lucrat putin aici. pentru ca merita. | |
| = raul | Alexandru Dan-Alexandru [18.Aug.05 15:35] |
| ma bucura trecerea ta prin pagina mea, mai ales stiind ca nu e o simpla trecere, ci ca e si, din cate am observat (sper sa nu gresesc), dorinta ta de apropiere de mine si am o senzatie stranie ca de fapt eu ar trebui sa fiu cel care ar avea nevoia sa incerce o apropiere. si chiar asa este. iar pentru ceea ce esti si ceea ce ai facut, iti multumesc si iti sunt recunoscator. trecand la comentariul tau, da, poate a fost un pic ciudata afirmatia mea "am incercat un nou stil". ma refeream la faptul ca pana acum, in poezie, simteam nevoia unui teribilism ciudat, care se revarsa asupra versurilor, si poate ca scadea mult din valoare. citind poezia "dorinta" a anei blandiana, am realizat ca nu naparat constructiile taiate cu toporul fac dintr-un text poezie. si in aceasta poezie am incercat sa renunt cat de cat la acest teribilism. poate ca e cam exagerat spus "stil". limpezimea in expunere probabil trebuie castigata in timp, nu de azi pe maine, iar eu, dupa cum afirmai si tu mai demult, sunt tanar, si am berechet. de ce nu as incerca ceva in sensul acesta? asa ca imi voi lua eu binisor cativa neuroni la intrebat, si-i voi pune sa-;i incleie dendritele cu ceva suflet dupa care o sa le fac o baie intr-o poezie, sau mai bine o sa fac o baie unei poezii in ei. expunerea sub forma de povestire cred totusi ca tine de urma de stil care trebuie sa caracterizeze orice aruncator la tinta asta numita sufletul cititorului. modul acesta de exprimare mi se pare simplu si fara prea multe colturi. daca ar fi sa aleg pentru el un simbol, as alege linia curba, in nici un caz pe cea franta. elementele din versurile mele, da, sunt uzate, iar ceea ce spui tu, sa caut elemente proprii e foarte corect. ma voi gandi si la acest aspect. cat despre goliciune...eu incerc tot mai mult sa le umplu, si, sincer sa fiu, nu e deloc usor. deloc usor. nu imi prea place sa voprbesc despre propria persoana, fapt pentru care nu voi comenta nimic despre evolutia mea. ma bucura gandul ca exista si ca se vede cat despre textul de fata, ma voi gandi la spusele tale. multitudinea ideilor nelegate din ultima strofa mi-a dat mari batai de cap, si aceasta problema nu am intampinat-o doar la acest text, ci la inca multe altele. prieteneste si cu multumiri, | |
| = raul | Alexandru Dan-Alexandru [18.Aug.05 15:35] |
| ma bucura trecerea ta prin pagina mea, mai ales stiind ca nu e o simpla trecere, ci ca e si, din cate am observat (sper sa nu gresesc), dorinta ta de apropiere de mine si am o senzatie stranie ca de fapt eu ar trebui sa fiu cel care ar avea nevoia sa incerce o apropiere. si chiar asa este. iar pentru ceea ce esti si ceea ce ai facut, iti multumesc si iti sunt recunoscator. trecand la comentariul tau, da, poate a fost un pic ciudata afirmatia mea "am incercat un nou stil". ma refeream la faptul ca pana acum, in poezie, simteam nevoia unui teribilism ciudat, care se revarsa asupra versurilor, si poate ca scadea mult din valoare. citind poezia "dorinta" a anei blandiana, am realizat ca nu naparat constructiile taiate cu toporul fac dintr-un text poezie. si in aceasta poezie am incercat sa renunt cat de cat la acest teribilism. poate ca e cam exagerat spus "stil". limpezimea in expunere probabil trebuie castigata in timp, nu de azi pe maine, iar eu, dupa cum afirmai si tu mai demult, sunt tanar, si am berechet. de ce nu as incerca ceva in sensul acesta? asa ca imi voi lua eu binisor cativa neuroni la intrebat, si-i voi pune sa-;i incleie dendritele cu ceva suflet dupa care o sa le fac o baie intr-o poezie, sau mai bine o sa fac o baie unei poezii in ei. expunerea sub forma de povestire cred totusi ca tine de urma de stil care trebuie sa caracterizeze orice aruncator la tinta asta numita sufletul cititorului. modul acesta de exprimare mi se pare simplu si fara prea multe colturi. daca ar fi sa aleg pentru el un simbol, as alege linia curba, in nici un caz pe cea franta. elementele din versurile mele, da, sunt uzate, iar ceea ce spui tu, sa caut elemente proprii e foarte corect. ma voi gandi si la acest aspect. cat despre goliciune...eu incerc tot mai mult sa le umplu, si, sincer sa fiu, nu e deloc usor. deloc usor. nu imi prea place sa voprbesc despre propria persoana, fapt pentru care nu voi comenta nimic despre evolutia mea. ma bucura gandul ca exista si ca se vede cat despre textul de fata, ma voi gandi la spusele tale. multitudinea ideilor nelegate din ultima strofa mi-a dat mari batai de cap, si aceasta problema nu am intampinat-o doar la acest text, ci la inca multe altele. prieteneste si cu multumiri, | |
| = raul | Alexandru Dan-Alexandru [18.Aug.05 15:35] |
| ma bucura trecerea ta prin pagina mea, mai ales stiind ca nu e o simpla trecere, ci ca e si, din cate am observat (sper sa nu gresesc), dorinta ta de apropiere de mine si am o senzatie stranie ca de fapt eu ar trebui sa fiu cel care ar avea nevoia sa incerce o apropiere. si chiar asa este. iar pentru ceea ce esti si ceea ce ai facut, iti multumesc si iti sunt recunoscator. trecand la comentariul tau, da, poate a fost un pic ciudata afirmatia mea "am incercat un nou stil". ma refeream la faptul ca pana acum, in poezie, simteam nevoia unui teribilism ciudat, care se revarsa asupra versurilor, si poate ca scadea mult din valoare. citind poezia "dorinta" a anei blandiana, am realizat ca nu naparat constructiile taiate cu toporul fac dintr-un text poezie. si in aceasta poezie am incercat sa renunt cat de cat la acest teribilism. poate ca e cam exagerat spus "stil". limpezimea in expunere probabil trebuie castigata in timp, nu de azi pe maine, iar eu, dupa cum afirmai si tu mai demult, sunt tanar, si am berechet. de ce nu as incerca ceva in sensul acesta? asa ca imi voi lua eu binisor cativa neuroni la intrebat, si-i voi pune sa-;i incleie dendritele cu ceva suflet dupa care o sa le fac o baie intr-o poezie, sau mai bine o sa fac o baie unei poezii in ei. expunerea sub forma de povestire cred totusi ca tine de urma de stil care trebuie sa caracterizeze orice aruncator la tinta asta numita sufletul cititorului. modul acesta de exprimare mi se pare simplu si fara prea multe colturi. daca ar fi sa aleg pentru el un simbol, as alege linia curba, in nici un caz pe cea franta. elementele din versurile mele, da, sunt uzate, iar ceea ce spui tu, sa caut elemente proprii e foarte corect. ma voi gandi si la acest aspect. cat despre goliciune...eu incerc tot mai mult sa le umplu, si, sincer sa fiu, nu e deloc usor. deloc usor. nu imi prea place sa voprbesc despre propria persoana, fapt pentru care nu voi comenta nimic despre evolutia mea. ma bucura gandul ca exista si ca se vede cat despre textul de fata, ma voi gandi la spusele tale. multitudinea ideilor nelegate din ultima strofa mi-a dat mari batai de cap, si aceasta problema nu am intampinat-o doar la acest text, ci la inca multe altele. prieteneste si cu multumiri, | |