| = "si ne-am iubit prin iris" | maria balan [19.Aug.05 18:08] |
| un instantaneu de o senzualitate pura, asa imi pare mie, si mi-a placut. "doar atât am fost acolo sub curgerea rece apă curgând pe umeri și pe brațe ajunsă în tălpi fugită din privire lovită de pereții distanței dintre noi dau raport că bărbatul era banal și obosit și cu toate astea chiar acolo și chiar acum câteva minute ne-am stropit ca-n copilărie ne-am ascuns după terasă și ne-am iubit prin iris" momentul intamplator in care o oarecare femeie, in ochii unui oarecare barbat obosit devine, stralucitor, 'femeia', lasand "vara chiar vara aceasta să ne hipnotizeze simțurile încinse întinse pe caldarâm". se simt intensitatea, densitatea strafulgerarii intamplatoare.. | |
| = Despre caldura si apa plata | carmen mihaela visalon [19.Aug.05 21:34] |
| "în urma realului stă mereu ascunsă pofta unui sărut și-un dor de apă plată într-o terasă colorată" Dau raport: M-am uitat cu atentie in urma realului. Am ajuns la concluzia pe care o voi raporta: "chiar asa!" :-), si tu si Maria aveti talent si dreptate. Semnez raportul, | |
| = dau raport alinei | Emil Carageorge [20.Aug.05 00:20] |
| nu stiu daca ma mai tzii minte si nici nu are vreo importanta, caci sint acelasi anonim celebru, dar nu m-am putut abtine ca la una din tot mai rarele mele treceri pe aci (motive obiective desigur!)sa te caut si sa te citesc. Fara uimire constat ca ai ramas aceeasi visatoare incurabila (ce bine ca nu exista leac pentru asta...) si ca nu ratezi nici un moment de inspiratie din care sa scoti ceva pentru noi, cititorii tai agonici. Ca tot ce am citit de tine, si asta e doar un alt exercitiu, de sinceritate, de talent, care ascunde capacitatea de a da la iveala ceva concret, o opera adevarata, pe care stiu (oare?) ca o planuiesti si ca intr-o zi vei erupe la valoarea si nivelul necesar. Irisul e dragut, barbatul e magic (ca toti barbatii zugraviti de tine), iubirea e in aer, iar aerul e poluat cu impuritatile fierbinti ale preludiilor copilaresti. Noroc cu apa plata. | |
| = Dau raport ... ca rochia e prea albastra | Nan Florian [20.Aug.05 09:03] |
| Imi place ideea de raport. Cuvantul presupune rigoare. Raportul nu poate fi decat scurt si la obiect. Dau raport ... ca rochia e prea albastra si tivul e prea scurt. Cam asta ar fi raportul, cat sa nu ne simtim pacaliti, restul e poezie. Poezie placuta! Toata simpatia, | |
| = dor de apă plată | Corneliu Traian Atanasiu [20.Aug.05 12:16] |
| Cît de plate ar fi apele torporii, plasma albastră le vălurește și le face să tresară într-o beție a simțurilor, cu năduf peste nădușeala zilei. Nu, nu, apa nu-i niciodată nici clară, nici chioară, ea joacă în irișii jinduitori de viață. Peste realul încins deasupra căruia aerul face ape. | |
| = raspund(ere) | Alina Livia Lazăr [20.Aug.05 14:56] |
| Multumesc pentru generozitatea lasarii unui semn, Carmen. Fie el raport ori nu :) Emil, imi amintesc totul perfect. De aceea si sufar uneori. Florian, riguros si totusi cald mesajul. Multumesc. Corneliu, tu intelegi mai mereu poemele mele si, mai mult decat atat, scrii altele, mai bune, pornind de la ele. Si, Maria Balan, am ales sa raspund la sfarsit ca sa iti confirm ca da, si de data aceasta comentariul tau este pliat pe ceea ce am simtit cand am scris. Uneori ma sperie asta : dar deseori ma bucura, Maria ! Ori eu devin transparenta, ori tu, Marie, stii sa PREA vezi :) Multumesc ! prietenesc, Livia | |