| = mare prost | dumitru cioaca-genuneanu [22.Aug.05 21:14] |
| nimeni nu-ti serveste cina c-ai fost prost de-mi vine mila: puteai sa-ti bucuri vecina fara s-o lasi pe Radmila. p.s. o poezie citita cu mare placere | |
| = unu și cu una nu se împart, se despart, păcat | Balaban Constantin Valentin [22.Aug.05 21:42] |
| la un moment dat conștientizăm că nu ne aparținem nimănui, decât zilei de mâine, pentru care merităm ceva mai mult, ceva mai bun, ceva mai poveste, și totuși când privim spre ieri ne vine greu să ne dezlipim de noi înșine, de noi din oglinda ochilor vii, de noi din umbra nostră. și întotdeauna merităm ceva în plus, dar fericirea nu se măsoară cu 1 pas și atât, e nevoie de toți pașii 1 din urmă, pentru că în cer se-ajunge dintr-un salt, sau nu se-ajunge-n veci de veci, cum ar spune clasicii, având dreptate. apreciez în mod deosebit dezinvoltura poeziei canonice, e ca un mers prin iarbă vara cu picioarele goale, după o scurtă ploaie. îți răcorește sufletul după atâtea asedii la alchimia cuvintelor. admirație, Costel | |
| = răspunsuri | Radmila Popovici [23.Aug.05 10:30] |
| Cineva mă întreba ieri: păi cine și cui până la urmă i-a dat papucii!? Am răspuns: din păcate, fiecare a rămas cu papucii săi... Genule, bine ai trecut printre "rânduri" și nu ezit să-ți zic 2 vorbe: Cât de mică ar fi mila, las-să-și mânce omul cina... N-are treabă cu radmila nici mâncarea, nici vecina. Constantin, am fost copleșită și atinsă de spusele tale aici! Ai avut ochi buni să vezi și auz de felină (adică perfect), fiindcă o interpretare mai frumoasă și mai apropiată nici că se putea face. Aceeași admirație, umbra. | |