| + semn | Costin Tănăsescu [27.Aug.05 20:47] |
| Vizuala, nu? Tin sa incep cu o remarca negativa: ai multe greseli de la degete. Asa... Mai ai si poezie in proza. Mai ai un tren intepenit pe care il astepti degeaba, nu mai vine. Apoi schimbi planul si actiunea in desert, care se intampla simultan cu cea din gara(o "actiune" cam statica) . Conexiunea este mozaicul. Peron cu mozaic, casa blondului cu mozaic, tren cu mozaic... Iar ma aduci in gara unde te afli tu stand pe o valiza iar sotia brutarului... de fapt tu vroiai sa ajungi la ars, la miros, sa starnesti o senzatie cititorului. Apoi imi sugerezi ca trenul seamana cu casa blondului(cu mozaic si bazin)putin si cu peronul. Hai ca te-am aburit, nici eu nu mai inteleg ce scriu... Este un poem ludic prin structura, care m-a incantat. Are si iz de confesional doar este aproape proza... are o vitalitate launtrica ce nu-ti lipseste aproape din nici o scriere. O poveste frumoasa care se muta dintr-un plan in altul accentuand suspansul. Ludic impletit cu suspans, e ceva si asta, ma gandeam ca nu este usor sa construiesti asa ceva. Este un cerc inchis care incepe cu mozaic si se termina cu mozaic, este un mozaic. Titlul unul foarte bine gasit(sper ca te referi la intepenit, la static, nicidecum la sfinti...)ne previne cumva ca o sa gasim ceea ce este. Un tren intepenit asteptat intr-o gara, de o lume intepenita si ea intr-un peron intepenit, intr-o lume...samd. Imagistica este de o inalta tinuta si mi-a placut de asemenea. Tu scrii in felul tau si asta ma atrage sa vin pe pagina ta. Poate ai timp sa-ti corectezi si tu greselile de typos, daca nu, Domnul cu mila! cu prietenie, Costin T. | |
| = resemn la semn | ioana barac grigore [02.Oct.05 19:06] |
| de atunci, de fiecare data cand asteptam trenul, doua mirosuri imi apasau umerii si nu-mi dadeau voie sa ma ridic de pe valiza: unul de carbune si unul de lava. fiecare avea lopata lui pregatita si cate un obraz innegrit, de fochist. fochistul era blond si avea o pereche minunata care ma privea din mozaicul peronului cu doi ochi rotunzi si negri. era sotia brutarului, iar eu asteptam trenul. Multumesc, Costin | |