| = Lumea este un ambuteiaj care ne oprește din drumul spre noi insine | Anca Zubascu [06.Jun.09 11:03] |
| "mi-e teamă că ceva se întâmplă, nu-mi pot aduce aminte de mine" Frumoase gândurile dumneavoastră și triste. Suntem cu toții în așteptare ca și cum am vrea să se întoarcă un moment timpul iar cei care am fost cândva să ne bată ușor pe umăr și să ne spună - sunt bine! Este mai ușor să regăsești oameni și lucruri pe care le-ai întâlnit în viață decât să te vezi pe tine cel de ieri. Este trist că reîntoarcerea, deși posibilă, este atât de greu de realizat într-o lume în care suntem toți veșnici "călători cu valize batiste și gânduri". Am intenționat să iau două- trei versuri ca semn de lectură. Nu pot. O să iau tot poemul. Cu stimă, AZ | |
| = părere | Liviu Nanu [06.Jun.09 11:12] |
| Un poem bun, chiar dacă are și pasaje (legături) mai puțin reușite, de umplutură. Am remarcat poanta (și felul cum ai exploatat-o, desigur) cu pachețelul de mîncare al cărui conținut te chinuie peste timp. Aș renunța la versul al doilea, mi se pare în plus, important este mesajul că soarele ajunge la os, firește că intră prin piele. Dacă ar fi intrat prin altceva, s-ar fi justificat versul. cu scuze pentru deranj, al 24-lea cititor, anton | |
| = "o atingere" | Doru Emanuel Iconar [06.Jun.09 11:55] |
| Prima parte reușită, de acord cu domnul Nanu, al doilea vers este în plus. Ai prins plăcut trecerea prin timp, etape ce îți marchează viața, rarele clipe pe care le trăiești la adevărata lor valoare Textul mi s-a părut cursiv, simplu, vers echilibrat, o atmosferă mai calmă. Ai câteva scăpări, greșeli de tastare. „dintr-aopta”, „cresut”, „interecții”. Da: „întind mâinile ca la despărțire și aștept...” Doru Emanuel | |
| = re* anca zubașcu... | Teodor Dume [06.Jun.09 12:09] |
| anca, mă bucur c-ai luat cu tine acest întreg. înseamnă mult pentru mine. și da, anca toți suntem călători cu valize și gânduri mulțam fain. te mai aștept cu prietenie, teodor dume, | |
| = mulțumiri , domnule Liviu Nanu... | Teodor Dume [06.Jun.09 12:21] |
| domnule nanu, vizita dumneavoastră e o încântare pentru mine și bucură sufletul atunci când primesc oaspeți de seamă. semnul lăsat aici, cât și aprecierile,vine din suflet, știu și mă bucur c-am parte de asemenea treceri constructive. am scos din versul doi jumătatea acea prea explicativă care deranja. vă mulțumesc mult de tot și vă mai aștept ps* să știți că anticipam vizita dumneavoastră. nu știu cum, dar vă așteptam. stimă și considerație, teodor dume, | |
| = ne apropiem ca întotdeauna | Plopeanu Petrache [06.Jun.09 15:24] |
| Uneori, spune Teodor, ne întrebăm întreaga viață ce suntem, ce anume ne-a pus El "în pachet" atunci când ne-a numit! Uneori ne dăm seama că există ceva ce ne trage înapoi. știm ce, dar așa suntem noi, ne lăsăm duși de apa cărnii și așteptării. Un poem prin care îl recunosc pe Teodor și prin care ne laă ă ne apropiem de el. Cu stimă PP | |
| = re* doru emanuel iconar... | Teodor Dume [06.Jun.09 15:52] |
| doruleț, îți mulțumesc pentru trecere. îți mulțumesc pentru remarcă și corecturi. da, am corectat. ce să-i faci...graba. am eliminat și acea jumătate de vers la care făcea referire domnul nanu. mă bucur că ți-a plăcut. te mai aștept cu prietenie, teodor dume, | |
| = mulțumiri, domnule plopeanu petrache... | Teodor Dume [06.Jun.09 21:03] |
| domnule petrache, semnul lăsat înseamnă mult. mulțumesc pentru tot. și îndeosebi pentru modul în care pășești prin textele mele stimă și considerație, teodor dume, | |
| = pentru gânduri ,straturi , trupuri | ciutura carmen luminita [06.Jun.09 22:24] |
| "înăuntru intuiesc o atingere pereții se freacă în gol" - materializarea (în ceva!) a așteptării nu se va întâmpla curând, mai sunt multe "fragmente minuscule" "fără ca măcar să pot coborâ în mine" întotdeauna , aceeași prețuire,L | |
| = re* ciutura carmen luminița... | Teodor Dume [07.Jun.09 12:24] |
| carmen luminița, aceeași lumină și sinceritate în cuvântul tău. mulțumesc mult cu prietenie, teodor dume, | |
| = teodor d- dublu | Nache Mamier Angela [07.Jun.09 12:44] |
| paradoxal am impresia ca ne aflam în fata a doua poeme primul pâna la "...sa pot coborî în mine"... si restul care mi se pare un poem de sine statator primul poem spune mult în jurul unui nucleu narativ simpatic,delicios de uman,nostalgic al doilea poem reuseste o atmosfera personala datorata unui discurs liric pur,profund si sugestiv trimiteri filozofice ,reflectii care ne antreneaza în meditatii grave asupra universului uman de azi ,alienant,abrutizanbt | |
| = mulțumesc, nache mamier angela... | Teodor Dume [07.Jun.09 14:30] |
| angela, surprinzător de atent ai citit acest poem. remarca ta este corectă. nimeni înafară de tine n-a sesizat că de fapt poemul se împarte în două. sfârșitul primei părți e la *fără ca măcar să pot coborî în mine* posibil că o să le defalc pentru o mai bună înțelegere a mesajului. mulțumesc pentru analiza atent făcută. cu sinceritate, teodor dume, | |
| = doar coborand in noi - ne vom intelege, intelegand si pe altii | Vali Nițu [07.Jun.09 17:42] |
| "Gandurile sapa in carne". Cred ca asta ne face sa intelegem - unde si incotro de indreptam. Cu pretuire, Vali | |
| = re* vali nițu... | Teodor Dume [07.Jun.09 19:59] |
| domnule vali, mulțumesc pentru trecere și semn. da, atunci când gândurile sapă în carne, trebuie să ne rânduim lucrurile... multă stimă, teodor dume, | |