| = former memories | Marius Surleac [11.Jun.09 20:42] |
| Pot să spun că poemul tău a creat o stare de vizionare, un culoar care îți arată elementele componente doar atunci când decizi să pășești mai departe. Un text pe cât de simplu pe atât de expresionist, calm de asemenea. Îmi place. Cheers! | |
| = când | paul blaj [11.Jun.09 21:34] |
| ceva nu ascunde stridențe de elevație gratuită, în urma unei lecturi fără preconcepții și când acest ceva este chiar comentariul care rimează discret cu textul, se creează o particularitate: firescul. mulțumesc fain, Marius! | |
| = ... | Laurențiu Ion [11.Jun.09 21:45] |
| în sfârșit am găsit un poem bun pe ziua de azi. singurul vers care mă deranjează e "când orbesc până în inimă", cam patetic, plus că nu prea stă bine într-un poem cu adolescenți, fumat șamd aș fi început cu am un surâs/ de mire îndrăgostit doar pe jumătate apoi cu primul vers ca o concluzie a primelor două pierdut e-n plus, deja ai (un mire) pe jumătate pierdut, so cam încurcă, părerea mea în rest, un poem bun | |
| = *** | Marina Nicolaev [11.Jun.09 23:13] |
| Text concentrat, o nouă Sforzinda dincolo de rumorile Quattrocento. Finalul purtând amprenta inconfundabilă "paulblaj" aduce umbra solstițiului cuminte "de mire îndrăgostit doar pe jumătate" acolo unde doar dimineața aleargă semnului. Sunt zile când toate "îmi sunt străine acum/când orbesc până în inimă", zile când înflorim gândului Eutopiei "în favoarea unei lumi/pe care Dumnezeu o va adormi pe genunchi". Superb. | |
| = . | nica mădălina [11.Jun.09 23:18] |
| e detasat ca ton si onest ca timbru. imi place ca nu duce mana la chipiu cand se vede in oglinda. si isi lasa imperfectiunile acolo unde si le vede. ma refer la un apoi nenecesar, la un lui care ar putea fi sau si ar suna mai fluid, la amanunte dintr-astea. | |
| = reco | Ioana Geacăr [11.Jun.09 23:30] |
| Bine jucat rolul (sau jocul lui sunt), fără patetism (în afara versului observat de Laurențiu care pică greu tare, eu l-aș scoate-dacă m-ai lăsa :D), fără definiții întâlnite de obicei pe tema asta, cu un diafan al atingerii lumii parcă abia îmblânzite. Măcar pentru strălucirea acestor versuri: "atunci părăsesc bănuielile în favoarea unei lumi pe care Dumnezeu o va adormi pe genunchi" poemul merită reținut, pus la presat. ps. poți pune și imagini de-acum, poate te interesează și secțiunea "Multimedia"... | |
| = semn.. | Petruț Pârvescu [11.Jun.09 23:42] |
| Paul, un poem bun. simplu, onest, detasat... felicitari! apropo, ce mai face poetul Dan Movileanu? | |
| + probabil | Ligia Pârvulescu [12.Jun.09 00:13] |
| ca apreciez (asta ca sa vorbesc in numele meu) un text prin prisma experientelor prin care am trecut si a ceea ce am simtit, oricat as incerca sa fiu de obiectiva si sa aplic criterii tehnice sau de alta natura. Aici insa, incercand sa ma desprind de senzatiile pe care mi le-a creat, vad si un poem bine construit, cu exceptia intr-adevar, am remarcat si eu, al acelui prea patetico-siropos "orbesc până în inimă", oricum un defect prea mic pentru a ma impiedica sa instelez. Mi-a placut mult efectul de vag din intreg poemul, paradoxal (sau nu) redat atat de precis. Ce ai scris aici am vazut cu totii la cei din jur, in momente finale sau care mimeaza finalul...le stim care sunt. Cu respect. | |
| = refracții la reacții | paul blaj [12.Jun.09 00:27] |
| Laurențiu faptul că glosezi imaginar pe un segment din text și îl restitui după o structură proprie, mă convinge că nu ți-a fost indiferent poemul. Drept pentru care îți mulțumesc. Mă voi gândi la versul indicat de tine. Marina dreptul la egoutopie cât și trecerea ta simt că îmi fac o favoare pe care adeseori cred că nu mi-o permit, dar ca și Costals, de ce să nu am eu o viziune proprie asupra empiricului imediat? Îți mulțumesc, precum o voi mai face, cu aceeași plăcere. Mădălina eu cred cu toată tăria că societatea e construită pe lucruri nenecesare, poate și lumea. modestia e un talent în opinia mea. îți mulțumesc pentru că mă lași să îmi asum cuvintele acestui poem în mod elegant. Ioana, apreciez gentilețea și naturalețea cu care m-ai obișnuit, desigur că mă voi gândi la propunerile tale, lasă-mă mai întâi să îți mulțumesc și să te asigur că pentru mine orice părere avizată contează. aaaa... desigur, uneori pot fi confuz în a stabili care e aceea, dar acest fapt nu se aplică la tine.Mulțam fain! Petruț, concis și în maniera ta îți mulțumesc de trecere, de apreciere și îți spun că Dan e din ce în ce mai activ în revista noastră locală, după cum este și colaboratorul fidel al revistelor de specialitate focșănene și gălățene. | |
| = ;) | Roxana Sonea [12.Jun.09 00:29] |
| Nu-s amatoare de poezie, de aceea cand imi place ceva.. nu pot sa tac. Poemul asta e ca o excursie, ca un fel de suflet care se desprinde de trupul unui batran cu Alzheimer si nu stie incotro s-o apuce incurcat de atata lumina. Cam acesta a fost sentimentul. Imagini perfect sugerate, ritmul cald, domol.. nu stiu de ce m-am impiedicat in "de mire îndrăgostit doar pe jumătate" .. mai exact in "doar pe jumatate", dar eu sunt cu proza, ce stiu eu de cadente, nu? :) Un text care-si merita steluta. | |
| = frumos | ștefan ciobanu [12.Jun.09 00:30] |
| da, zicere in frau. si eu am ocolit versul cu orbitul pana la inima. dar poemul spune adevarat despre ce se intampla nu despre ce visam ca s-ar putea intampla. si finalul se prelungeste, si e lasat asa, prelunjindu-se. ceea ce e bine. | |
| = Ligia | paul blaj [12.Jun.09 00:31] |
| empatia ta mă onorează prin calitatea umană ce se desprinde din reacția ta. mulțumesc reciproc în respect. | |
| = modificări și re | paul blaj [12.Jun.09 00:53] |
| după cum cred în perfectibilitate, am modificat versul cu pricina plus semnalările Mădălinei și știu că mai are... deci: cred că ai dreptate Roxana, pentru că după cum spunea iluministul Voltaire, spre deosebire de proză poezia spune mai multe lucruri în mai puține cuvinte:) mulțumesc fain. Ștefan mulțumesc frumos de semn. nu este nimic fals în ce spui, reveriile au altă amprentă pe care observ că reușești a o distinge de real... | |
| = o alta perspectiva | GHERMAN ADRIAN [12.Jun.09 01:35] |
| o impletire de cuvinte care isi pastreaza frecventa.(nu cunosc lucrarile autorului de pana acum. deci: nu stiu daca ma insel sau nu) Imi pare o iesire in relief pentru cei extrem de sensibili "ca ochii unui animal spre stăpân când îl bate" ... "cu acea pasiune pe care o pun adolescenții în fumat" "pe noptieră am cărți și căpșuni scoase de la frigider" aici se acapareaza partea moderna completata de publicul religios "pe care Dumnezeu o va adormi pe genunchi" cred ca se santajeaza auditoriul. Auditoriului i se fura increderea prin manuirea imaginilor intr-o maniera profesionista. (nu ma bagati in seama... in literatura noastra eu nu am incredere decat in Cioran si Eminescu).A! si in cersetori, nebuni si blajini aerieni. | |
| = erata | GHERMAN ADRIAN [12.Jun.09 07:32] |
| o impletire de cuvinte care isi pastreaza frecventa la prima citire. | |
| = nu știu care nici de ce...poate numele tau | Iakab Cornelia Claudia [12.Jun.09 02:36] |
| pierdut in suflet ca un indragostit intr-atat incat ai devenit batran, poete. nu mai surprinzi materialitatea obiectelor, nici a placerilor: capsunile erau cu frisca sau fara, nici a ideilor altora, carti oarecare acum. sa fie cauza perceptia interioara a altora:deseori am și lungi conversații cu oamenii ce demult mi-au trezit numele? numele acela ascuns, felul in care se simte fiinta ta in altul.doar asa ti-se trezeste increderea, dar la ce bun ca nu esti un salbatic de imblinzit, doar un batran inchis in spatii patologice. si toate pentru ce? cred că într-o zi voi uita ochii larg deschiși fulgerați de un gând nu știu care nici de ce dar pentru totdeauna probabil cel mai frumos sa gasesti fericirea, frumusetea perfecta a unei idei. | |
| = friendly | Dana Stanescu [12.Jun.09 08:33] |
| asta e un text la care cred ca mai trebuie lucrat. intai ca cele doua comparatii ar trebui cumva evitate, versul ar capata un ton mai direct si mai sincer si mai ferm (chiar si in tristetea lui). aia cu catelul lovit de stapan e destul de folosita. (eu as fi zis ceva de genul: astept mana care sta sa loveasca). cartile (si capsunile) par si ele tot din frigider. in a doua strofa pui intai pasiune in mangaierea obiectelor si apoi fluturi absent pe langa golul dintre ele. cum si mai ales de ce eu nu inteleg, ca simplu cititor. as completa. chestiile semi-ermetice deja ma prea obosesc. la fel si cu numele. dumnezeu tinand duios lumea pe genunchi. oooof duamne! ochii 'fulgerati' de un gand. asta suna foarte... fortat/aiurea/... in rest nu stiu, numai de bine, cum se zice | |
| = Salbaticului blajin | Constantin Ion [12.Jun.09 10:06] |
| Nu este usor sa intelegem ca suntem fauritorii nemuririi.Chiar asa.Dar nemurirea, care in viata se realizeaza prin perpetuare,implica si plecarea.Noastra. Definitiva. Cu "ochii larg deschiși/fulgerați de un gând/nu știu care nici de ce/dar pentru totdeauna probabil cel mai frumos". Dar, pana atunci, traim. Cu "surâsul pierdut/de mire îndrăgostit pe jumătate", cu "lungi conversații/cu oamenii ce demult mi-au trezit numele". Strabunii salbatici ai vietii,deveniti blajini. Si intelegerea si acceptarea, de unde vine sentimentul de calm profund...O poezie sensibilila,scrisa cu intelegere si forta. Prima bucurie a zilei. | |
| = Ce ar mai fi de spus | Alexandru Mărchidan [12.Jun.09 11:06] |
| Ce ar mai fi de spus? Subscriu la tot ceea ce au spus frumos ceilalti despre acest poem. Felicitari! | |
| = Re: | paul blaj [12.Jun.09 14:08] |
| vă mulțumesc pentru lectură și comentarii, acestea vă caracterizează și vă definesc dincolo de orice aș spune eu mai mult. | |
| = titlul | Alexandru Corneliu ENEA [12.Jun.09 14:14] |
| titlul este frumos, dar nu i-am gasit legatura cu poezia (in care capsunile sunt reci!).am citi cu placere.salutari. | |
| = probabil.. | Mihalcea Maria [12.Jun.09 22:48] |
| ca marul copt reprezinta trecerea prin viata, right? marul copt fiind chiar tu, un batran confuz si uscatit care pretuieste amintirile asa cum se cuvine insa incercand sa.si ascunda sentimentele; un batran credincios lui Dumnezeu, care inca isi iubeste parintii, dar a carui visare si speranta nu se va termina niciodata. 'cartea' este o metafora care simbolizeaza amintirile lasate de catre parinti, iar 'capsunile de la frigider' sunt un simbol al vitalitatii, al prospetimii. Batranul este infundat intr.un sentiment al mortii, care il turbeaza, nemai putand sa observe lucrurile minunate din jurul sau, incercand sa se linisteasca cu privire la moartea lui convingandu.se singur ca inainte de asta ii vor fulgera cu putinta cele mai frumoase momente din toata viata. imi place foarte mult poemul dumitale, chiar daca e trist, aspira spre un optimism induiosator (zic eu), sper ca am inteles corect ceea ce vroiai sa transmiti. sunt sigura ca am avut si eu cate ceva de invatat de aici. felicitari! | |
| = Alexandru, Maria, | paul blaj [13.Jun.09 17:13] |
| gândiți-vă la voi ca fiind merele coapte. Poemele se adresează cititorilor... desigur aceasta ar fi doar o simplă variantă deductivă a titlului. Nu la ea m-am gândit scriind poemul, dar nah, nu o să fac exegeză acum pe titlu ca la liceu:) Vă mulțumesc! Se poate glosa pe text, iar faptul că o faci, Maria, este benefic autorului. Și da, sunt un bătrân uscățit al draq și tare confuz:). | |
| = Intre Van Gogh și Eminescu este o gură de rai | Dan Americanul [15.Jun.09 09:26] |
| Imagini, culori, dintr-o lume care ar putea fi depresantă, dacă nu ar fi senină la sfârșit; până la urmă totul, pentru noi, este pe un picior de plai, pe o gură de rai. Aceasta îmi inspiră poemul. | |
| = Un text placut | Catalin Paun [15.Jun.09 20:26] |
| foarte melancolictextul tau dar altceva vreau sa te intreb - se ce ai facut pasiunea asta pentru ș incat il vari -este tot (inclusiv in mijlocul cuvantului)? | |
| = observatii | Horia Mocanu [18.Jun.09 18:53] |
| hm, vad ca toata lumea e entuziasmata de textul asta asa ca voi face eu pe avocatul diavolului. mi se pare lung si plin de cuvinte in plus. uite un singur exemplu -deseori am și lungi conversații/cu oamenii ce demult mi-au trezit numele/atunci părăsesc bănuielile în favoarea unei lumi/pe care Dumnezeu o va adormi pe genunchi - aceasta strofa nu are nici un rost, e de umplutura, nu spune nimic, nu transmite vreun concept filozofic si nici nu contine vreo metafora geniala...e doar in plus, ca multe altele pe aici. apoi, in prima strofa, batranii din sanatoriul si ginerele neconvins de propria stare nu au ce cauta impreuna. astea ar fi doar cateva observatii. cu cele mai bune ganduri horia | |
| = * | matei hutopilă [26.Jun.09 10:40] |
| razbate o atmosfera de liniste á la "spaima" lui makanin ce ascunde zvircolirea "underground"-ului aceluiasi makanin. iata o bucatica de sensibilitate est-europeana, poate pt ca aici se simte altfel, poate pt ca nu stam la fel de inghesuiti ca vesticii, un astfel de poem se naste (aproape) doar in Est | |
| = hey | paul blaj [26.Jun.09 10:51] |
| Matei, mie îmi place înghesuiala:) | |
| = mda... | Diana Manaila [17.Jul.09 22:22] |
| mi-a placut indeosebi: " deseori am si lungi conversatii cu oamenii ce demult mi-au trezit numele atunci părăsesc bănuielile în favoarea unei lumi pe care Dumnezeu o va adormi pe genunchi las ferestrele deschise dimineata mă uit în zare mirat ca ochii unui animal spre stăpân când îl bate"....mi-am facut un tablou in care am gasit sensibilitatea, delicatetea unei viziuni cu atingeri de pana....gand bun! | |